Harry Nu știu cât timp am stat acolo, holbându-ne unul la celălalt. Raina avea maxilarul căzut, iar eu strângeam o cană cu cafea și mă întrebam dacă chiar se întâmplase asta. Cuvintele pe care Winnie le rostise încă pluteau în aer între noi. Chiar ne dădusem atât de tare de gol? Aproape că-mi venea să râd. Dar nu știam dacă ar fi fost prea ciudat. Până la urmă, îi promisesem că nu va trebui să-și