MATTEO „Matteo… E-e-e…” „Răspunde-mi!” Palma mea izbește cu forță peste fața ei și cade la pământ cu un zgomot surd, un suspin puternic sfâșiindu-i în cele din urmă pieptul. Corpul ei se cutremură: „Lasă-mă să explic, Matteo. Te rog.” Devin ca un nebun posedat de o entitate malefică. Nu-mi pasă că sângerează de la gură. Îmi ridic picioarele de la pământ, împingându-mi piciorul înapoi și aducându-l