„Dă-te dracu' de pe mine!”, a răcnit Jake. „O, îmi pare rău, Jake”, am bâiguit și m-am ridicat. „Ce încerci să faci? Să mă strivești?”, a spus și și-a îndreptat cămașa. „Încerc să nu întârzii la cursuri, deci pa!”, am făcut cu mâna și am încercat să plec, dar m-a apucat de braț. „Nu așa repede. Nu ești sora Lilianei Brown?”, a întrebat el. „Da, și ce?”, am întrebat. Da, Jake, ne-am întâlnit de vreo zece mii de ori până acum. Dar haide, preface-te că habar nu ai cine sunt. „Deci... am nevoie să-mi faci o favoare”, a spus el și a zâmbit șiret. „Nu poate să aștepte? Sunt deja în întârziere”, am spus disperată. „Bine, poți să pleci. Ne vedem în spate după școală, lângă gard?”, a spus el. „Sigur, pa pa acum!” Am fugit și am oftat ușurată că am scăpat în sfârșit din strânsoarea lui. Mă sperie. După școală, am dezbătut dacă ar trebui să mă duc să-l văd sau nu. Ce ar putea să vrea de la mine? M-am hotărât să mă duc. Am stat lângă gard și am așteptat. „Hei”, m-am întors când i-am auzit vocea. „Ei bine, sunt aici, acum ce?”, am lăsat un râs nervos. „Știi că sunt îndrăgostit de Liliana de doi ani, nu?”, a întrebat el. „Mai mult sau mai puțin”, am spus. „Ei bine, am încercat să o scot în oraș, dar se preface că nu exist”, ochii lui s-au întunecat. Bine ai venit în lumea mea, am gândit. „Ei bine, ea nu e atrasă de tipul băiat rău”, am spus. „Păcat, pentru că ea va fi a mea”, a insistat el. „Ce spui tu”, am rânjit. „Ce vrei să fac eu în legătură cu asta?”, am întrebat. „Ajută-mă să o conving. Poate îmi poți spune mai multe despre ea, ca să știu cum să o impresionez?”, a sugerat el. „Nici o șansă, amice. Uită”, am spus și am încercat să plec, dar m-a apucat și m-a împins de gard. „Nu cred. O să mă ajuți, vrei sau nu vrei”, a cerut el. „Doamne! Ce e în neregulă cu tine? Nu este interesată. Nu ești genul ei, nu înțelegi?”, am țipat. „Ascultă... oricum te-ar chema! Dacă nu mă ajuți, o să mă asigur că-ți fac viața mizerabilă în școala asta. Așa că du-te acasă și gândește-te foarte bine înainte să mă refuzi, ai înțeles?”, a spus el. Ochii lui întunecați s-au uitat fix în ochii mei. Am simțit un fior. Tipul ăsta nu glumea și e posibil să fie periculos. Poate o pot convinge pe Liliana să iasă măcar la o întâlnire. „Bine, bine, doar dă-mi drumul. O să văd ce pot face. Și mă cheamă Jane, nenorocitule!”, m-am încruntat. Mi-a dat drumul și a expirat. „Îmi pare rău că mi-am pierdut cumpătul. Uneori îmi este greu să-mi controlez furia”, a oftat el. Jake? Își cere scuze? Lumea trebuie să se apropie de sfârșit. „Ei bine, ar trebui să încerci mai mult”, am spus și am fugit. Nu știu cum ar trebui să o conving pe Liliana să iasă cu cretinul ăsta. Nu e ca și cum am fi super apropiate. Sincer, nici măcar nu-mi place de ea. A fost întotdeauna preocupată de propria ei lume ca să-mi acorde vreo atenție reală. Ca soră mai mare, ar fi trebuit să mă protejeze, să-mi fie prietenă, dar tot ce a făcut a fost să mă ignore. Nici măcar o dată nu a încercat să mă ajute cu nesiguranțele mele. Poate că Jake și ea se merită unul pe celălalt. Am bătut la ușa Lilianei mai târziu în acea seară. „Intră”, a strigat ea. „Hei, Lili, pot să vorbesc cu tine un minut?”, am întrebat. „Ce e, Jane?”, a întrebat ea. „Ei bine... um... mă întrebam doar, ce părere ai despre Jake Morris?” „Cine?”, a întrebat ea. „Știi tu, Jake! Înalt, musculos, ochi căprui închis, cam înfricoșător?”, l-am descris eu. „Ce părere am despre el? Este cel mai mare bătăuș de pe planetă, iar actul lui de băiat rău este exasperant”, a declarat ea. „De ce întrebi de el?” „Ei bine... mi-a spus că te place foarte, foarte mult și ar vrea să iasă cu tine”, am spus. Ea și-a strâns ochii la mine. „De când ești prietenă cu Jake Morris?” „Nu sunt! Vreau doar să-mi ajut colegul de clasă”, am oferit. „Jake este în ultimul an. Tu ești în penultimul an. Nu este la cursurile tale. Ce se întâmplă, Jane?”, a întrebat ea. „Bine, bine, o să-ți spun. M-a amenințat, bine! A spus că trebuie să te conving sau altfel...” „Sau altfel ce?”, a întrebat ea. „Nu știu! Și nu vreau să aflu. Așa că te rog, doar ieși cu tipul”, am implorat. „Ce? Nici vorbă!”, a spus ea. „Hai, Lily, te rog, fă asta pentru mine! Dacă chiar mă rănește?”, am spus. „Uită. Nu cedez. Nu e deloc genul meu și nu ies cu un fraier doar pentru că ți-e frică de el. Acum ieși din camera mea”, a spus ea și m-a împins afară din cameră. Uf... de ce trebuie să fie așa o scorpie cu mine? Viața mea era destul de grea, dar acum trebuie să mă descurc cu Jake din cauza ei. Nu pot conta niciodată pe ea, nici măcar o dată. Dar știam că Jake nu mă va lăsa să scap atât de ușor. Mi-am amintit din clasa a șaptea. Jake i-a cerut lui Matt Miller să-și facă tema. În mod normal, Matt făcea ce i se spunea, deoarece Jake îl bătea dacă nu o făcea. Dar cu o zi înainte, săracul Matt s-a îmbolnăvit de gripă și nu s-a prezentat la școală cu tema lui Jake. Crezi că Jake a acceptat scuza aia? Nici vorbă. A așteptat până la momentul potrivit pentru răzbunare. A fost un proiect științific anual, iar Matt îl aștepta cu nerăbdare. Proiectul său a fost bine gândit și detaliat. Cu o zi înainte de data scadentă a proiectului, Jake s-a furișat în sala de clasă și l-a furat, apoi l-a ars pe terenul de baseball. Toată munca grea a lui Matt a dispărut în câteva secunde. Apoi, a doua zi, a lăsat un bilet pe dulapul lui Matt pentru a-l anunța a cui lucrare era. Toată școala știa despre asta, dar Jake a scăpat cu o pedeapsă măruntă de două zile de detenție. Era ca și cum directorul nu avea nicio dorință să-l apere pe cel hărțuit. Doamne, îl urăsc cu adevărat de atunci. Asta a fost doar una dintre multele lucruri oribile pe care le-a făcut oamenilor. Acum trebuie să-l ajut? Mai degrabă l-aș îneca într-o cadă cu apă sfințită.