Vineri seara a sosit, iar inima îmi bubuia în piept. Nu știam la ce să mă aștept, dar știam că nu pot lăsa garda jos. Era Aaron Morris, până la urmă. Nu-mi amintesc prea multe despre el din liceu. Era mai mare și inaccesibil. Ca să nu mai spun că făcea parte dintr-un cerc social complet diferit. Îmi amintesc că-l vedeam uneori la adunări și pe holuri. Fetele îl înconjurau mereu. Ce e cu fetele care roiesc mereu în jurul băieților răi? Ce e atât de grozav să fii tratată ca un rahat? N-o să înțeleg niciodată. M-am hotărât să mă aranjez puțin. Am scos o rochie de vară pe care n-am purtat-o niciodată și am îmbrăcat-o. Era o rochie scurtă de vară, albă, fără mâneci, cu flori albastre pe fustă. Foarte fetișcană. Mi-am îndreptat părul cu placa fierbinte, ca să nu arate aspru și nebun. Mi-a luat o oră să termin. De-asta nu mă aranjez. M-am uitat în oglindă și m-am simțit puțin mai încrezătoare în legătură cu întâlnirea noastră. Liliana avea dreptate. Nu arăt chiar atât de rău când mă aranjez. Am auzit o mașină afară. Era aproape ora 20:00, așa că Aaron trebuie să fie aici. "Poți să deschizi tu ușa?" am strigat din camera mea. Părinții mei nu erau acasă și voiam ca Liliana să deschidă ușa, ca să știe că Aaron Morris MĂ scoate pe MINE în oraș. Să-ți intre bine asta la cap, scorpie! Am ieșit afară și am văzut-o pe Liliana încă acolo, vorbind cu Aaron. Sigur încearcă să-l farmece ca să-i intre în inimă. "Uite-o și pe Jane Brown!" a spus Aaron, cu ochii luminându-se când m-a văzut. "Bună," am spus timidă. "Arăți minunat," a zâmbit el șiret. M-am îmbujorat. Poate că mă comportam ca și cum aș fi fost prea bună pentru Aaron Morris în mintea mea, dar nu eram imună la aspectul lui frumos de băiat și la abdomenul lui de piatră în realitate. Sunt o adolescentă, Doamne iartă-mă. "Ei bine, a fost plăcut să vorbim cu tine și toate cele, dar nu vrem să întârziem la film. Așa că hai să mergem, Jane," i-a spus Aaron Lilianei și m-a luat de mână. "Da, pa, Liliana," mi-am bătut genele spre ea ca s-o enervez. "Nu mă aștepta," mi-am încheiat la revedere cu o aruncare dramatică a părului, apoi am sărit pe scaunul pasagerului. Sper să moară de gelozie. "Deci, unde mergem să vedem filmul?" l-am întrebat pe Aaron. "Vei vedea," a zâmbit el șiret. M-am uitat mai atent la el. Purta o cămașă de flanel cu niște blugi. Nimic prea extravagant, totuși, arăta uimitor. Avantajele de a fi arătos, presupun. Am condus o vreme. După vreo 30 de minute, am ajuns în sfârșit la destinație. M-am uitat fix la semnul mare roșu care spunea Drive-In Theater. Ah... clasicul. Dar dacă încearcă să se forțeze asupra mea ca în filmele alea vechi din anii '80, o să-l lovesc în bijuteriile familiei. Dar n-a încercat nimic amuzant. Ocazional, l-am prins furând priviri la mine, ceea ce era cam drăguț. Dar nu puteam lăsa garda jos complet încă. Trebuia să-mi dau seama care sunt intențiile lui adevărate. "Deci, de ce m-ai scos pe mine în oraș, Aaron?" am întrebat după ce s-a terminat filmul. "Ți-am spus, te găsesc interesantă. Și cred că ești și drăguță," a spus el. "Ar trebui să investești într-o pereche nouă de ochelari," am sugerat. "Sunt serios! Nu te mai subestima atât," a spus Aaron și s-a uitat la mine intens ca să-mi arate că e serios. "Pur și simplu... nu înțeleg. Ai fost unul dintre cei mai populari băieți din școală, chiar și cu reputația ta proastă. Fetele te iubesc, așa că poți avea pe oricine vrei. Așa că scuză-mă că-ți pun la îndoială motivul," am spus. M-a apucat de mână și a strâns-o. "Poate că încerc să devin o persoană mai bună. Nu mi-a plăcut cine eram atunci, așa că mi-am dat seama că e timpul să mă schimb. M-am săturat să fiu etichetat ca un bătăuș și un băiat rău. Și simt că tu m-ai putea ajuta să ating acest scop," a zâmbit el. Poate că spunea adevărul. Voia să se schimbe. Ar trebui să încetez să mai fiu atât de suspicioasă tot timpul și pur și simplu să mă bucur de timpul petrecut cu el. "Uite, nu e ca și cum te-aș cere să fii iubita mea sau ceva de genul. Te rog doar să-mi dai șansa să-ți arăt că pot fi și eu un tip bun," a spus el. "Asta e... corect," am spus încet. În mintea mea, eram puțin dezamăgită că nu plănuia să mă ceară să fiu iubita lui. "Mulțumesc că ai ieșit cu mine la întâlnire. M-am simțit bine. Presupun că ar trebui să te duc acasă acum, nu?" a întrebat el. Mi-aș dori ca noaptea mea să se termine cu această întâlnire uimitoare cu el, dar acum e timpul să înfrunt evenimentul de care m-am temut toată ziua. Să-l ajut la matematică pe fratele lui imbecil. "Nu... de fapt... mă întrebam dacă poți să mă duci mai degrabă la tine acasă," am spus stângaci. Aaron s-a uitat la mine șocat pentru o clipă. "Uau, Jane. Nu-mi dădeam seama că ești atât de directă. E doar prima noastră întâlnire, dar dacă chiar vrei să...." "CE! Oh, Doamne, nuuu! Nu e ceea ce crezi," am protestat repede. "Atunci de ce vrei să te întorci la mine acasă?" a întrebat Aaron. Părea aproape dezamăgit. "Um... i-am promis lui Jake că-l voi ajuta la matematică," i-am spus. Era un semi-adevăr, cel puțin. Aaron s-a uitat la mine insistent, ca și cum ar fi încercat să citească ce era în mintea mea. "De ce ai vrea să faci asta? Credeam că vă urâți unul pe celălalt. Nu te-a hărțuit el? E ceva ce te forțează să faci din nou?" a întrebat el. "Pentru că dacă e așa, spune-mi, și mă voi ocupa eu de asta." M-am gândit o clipă. Era cam tentant să-l pun pe Aaron să-i dea o lecție lui Jake, dar nu voiam să creez probleme în seara asta. "Nu, nu e așa. Sunt foarte bună la matematică, așa că a cerut ajutor," am spus în schimb. Aaron a ridicat din sprâncene, dar apoi a dat din cap. "Ei bine, în cazul ăsta, hai să mergem la mine acasă," a spus el și a început să conducă. Sper că Jake nu-mi strică seara. M-am gândit în timp ce Aaron trăgea pe aleea lui.