Mirele ei "Tu ești... mirele meu?" Amelia se holbă uimită în timp ce bărbatul îi zâmbea cu o aură atât de grațioasă. "În visele tale, arată el la fel de nenorocit ca tine?" Ea dădu ochii peste cap, împingându-și sora deoparte cu scopul de a se apropia de Asher, dar el o împinse la o parte, fără să-i pese dacă Emily se rănea. "Ce te face să crezi că ai avea vreodată o șansă cu mine?" Se încrunta la ea și se întoarse spre Amelia, care avea un zâmbet schițat pe buze, simțind un val de satisfacție văzând-o pe Emily umilită. "E atât de disperată după atenție." Arătă spre Emily. "Cum te descurci cu chestia asta?" "Ei bine, e mai greu decât pot explica." Amelia ridică din umeri în timp ce se uita la cel din fața ei. "Cine ești?" Întrebă ea curioasă. "E în regulă dacă domnul White nu vrea să continue cu nunta, dar-" "Cine ar refuza să se căsătorească cu o femeie ca tine?" Vocea lui profundă, dar blândă, răsună în urechea ei, provocând fluturi în stomac. Amintiri din ziua precedentă îi năpădiră mintea în timp ce se uita la el. "Cineva cu care mi-aș fi dorit să fiu." Ochii ei păreau triști. "Doare că nu sunt eu." Era îndurerat, dar totuși zâmbea pe fața ei. Se uită din nou la acest străin și recunoscu că el nu ar putea fi niciodată un rege arătos și soțul ei. "Cine ești?" Întrebă ea cu un oftat. "Mă îndoiesc că nunta va mai avea loc din moment ce nu pare să mă vrea, vreau doar să mă lase-." Ea se uită în ochii lui, în timp ce o captivează. El își ridică mâna spre obrazul ei, mângâindu-l ușor în palmă, ea e confuză de comportamentul lui, dar corpul ei nu o ascultă și se topește la atingerea lui. "Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți." "C-ce vrei să spui?" Își ridică sprâncenele confuză. "Eu sunt viitorul tău soț." Recunoscu el cu un zâmbet imens pe față, părul blond îi căzu peste față în timp ce se aplecă mai aproape. "Asher White." "Nu există nicio șansă să fie așa!" Emily strânse pumnii de furie. "Nu te mai plânge ca un copil!" Mama ei o avertiză imediat, trăgând-o la ordine în timp ce se îndrepta spre Asher. "E bine că ai sosit în sfârșit, dar ai fi putut să ne anunți, deoarece nu ne așteptam-" "Să fiu și arătos?" Zâmbi el șiret știind ce urma să-i spună, lăsând-o fără cuvinte. "Se pare că ați crezut zvonurile." Zâmbi el șiret. Nu numai că acest bărbat arăta mai bine decât își imaginaseră, dar și se uita. "Nu există nicio șansă să fiu de acord ca această nuntă să aibă loc." se plânse Emily. "De ce nu? Ai vrut ca asta să se întâmple ca să poți fi cu Rick, nu?" O tachină Amelia. "Taci din gură, scorpie!" Răbufni ea. "Totul s-a întâmplat din cauza ta! Dacă doar l-ai fi luat pe vagabondul ăla de Rick, nu aș fi fost implicată în mizeria asta." "Nu te mai comporta ca un copil și asumă-ți faptele." O certă Amelia. "Nu îndrăzni să-mi vorbești așa!" Strigă Emily. "Liniștește-te, nu e nevoie de zarvă." Mama lor vitregă le certă pe amândouă. "Mă surprinde că nu ai plecat, spre deosebire de multe mirese care au fugit înainte să ajung eu... Trebuie să-ți iubești familia ca să faci un asemenea sacrificiu." El îi zâmbi. "Ei bine, o analfabetă abandonată de propria familie nu-ți va face niciun bine", spuse Emily. "Emily!" O avertiză tatăl ei. "De partea cui ești?" Strigă ea la tatăl ei cu lacrimi în ochi. "Toată lumea o părăsește pentru că e ghinionistă! Chiar și iubitul ei a părăsit-o, ce ar putea vedea cineva la o persoană distrusă ca ea?" Urlă Emily în timp ce lacrimi cădeau din ochii Ameliei, cuvintele lui Emily o răniseră amintindu-i de amintiri urâte pe care voia să le închidă pentru totdeauna. "Nu va ajunge niciodată la nimic bun." "Stai acolo spunând prostii și te comporți ca și cum nu ai fi tu însuți diavolul." Replică Amelia cu furie, dar vocea ei tremura. "Nimeni nu te va iubi vreodată, pentru că nu meriți, de ce nu e nimeni de partea mea?" Plânse ea. "Pentru că ești o mincinoasă." Vocea lui Rick atrase atenția tuturor, Amelia fu șocată să-l vadă întorcându-se împotriva lui Emily. Se îndreptă spre Amelia cu o privire vinovată pe față. "Amelia, crede-mă când spun că aș da orice să fiu cel care stă lângă tine acum." "Rick." Vocea ei ieși ca o șoaptă. "De ce?" "Lasă-mă să termin, dragă." Un zâmbet slab i se schiță pe buze în timp ce se uita la ea. "Nu voi suporta să văd un alt bărbat făcând greșeala prostească pe care am făcut-o eu." Ea dădu din cap și ascultă calm tot ce voia să-i spună. "Știu că te-am rănit mai mult decât oricine aici pentru că ți-am trădat încrederea și te-am înșelat, nu că aș da vina complet pe Emily, dar ea m-a hrănit cu atâtea minciuni care m-au orbit complet." Vocea lui se rupse în timp ce își întoarse privirea spre Asher. "Amelia este o bijuterie rară pe care fiecare bărbat își dorește să o găsească, așa că te rog să ai grijă de ea." "Nu ai trecut peste ea, văd." Interveni Asher. "Nu credeam că voi trece vreodată, dar sunt împăcat știind că e cu cineva care o va trata mai bine." Ridică el din umeri. "Voi face asta... Promit." Asher o trase ușor pe Amelia aproape de el, se întoarse spre mulțime și oftă. "Vreau să-mi cer scuze pentru întârzierea mea din partea familiei mele... Voi compensa pentru asta." Se întoarse spre Amelia și îngenunche pe un genunchi cu un zâmbet pe față. "Amelia, vrei te rog să-mi faci onoarea de a mă face soțul tău?" Ochii lui se uitau în ai ei, topindu-i inima în timp ce ea se uita înapoi la el, surprinsă și fără cuvinte. "Asher -" "Vrei?" Ochii lui o implorau să nu-l dezamăgească, ea își mușcă buza inferioară în timp ce ochii lor se întâlniră și lacrimi îi curseră pe obraz. "E în regulă dacă nu vrei -" "Da... Vreau." Răspunse Amelia cu un val de entuziasm copleșind-o, el scoase un inel din buzunar, îl puse între degetele ei și îl sărută. "Acum ești a mea și eu sunt al tău." El îi zâmbi fericit. "Nu există nicio șansă ca asta să se întâmple sub supravegherea mea." Emily se năpusti asupra surorii ei, dar o împingere de la Asher și ea căzu la pământ. "Nimeni nu-mi rănește soția." Răcni el la ea.