Capitolul 6 Bang! Gerry l-a împușcat pe bărbat direct în cap și s-a terminat. Bărbatul cu pielea închisă la culoare s-a prăbușit fără viață, ucis de Gerry. Elea se uita uluită, nevenindu-i să creadă cât de ușor Gerry luase viața cuiva. „Ești nebun!” „Bine ai venit în lumea mea nebună!” Elea încă se uita șocată la bărbatul fără viață întins în fața ei. „Ce a făcut de l-ai omorât?” a țipat Elea la Gerry, care se îndepărta de ea. „A tulburat liniștea la conacul lui Edward!” Elea s-a apropiat de Gerry, furia ei crescând. „Nebunul ăla, nici măcar nu a călcat în zona asta! De ce ar fi fost deranjat?” Gerry se uită serios la Elea. „Ai uitat? Acesta este conacul lui Edward. Poate face ce vrea dacă cineva îl supără!” Elea chicoti amar la cuvintele lui Gerry. „Un bărbat care doar stă liniștit, privind un câmp de trandafiri ca un laș, ascunzându-se în spatele mâinii sale drepte? Spune-i omului ăla slab că voi plăti pentru această durere!” Gerry zâmbi ușor, uitându-se la Elea. „Nu-l cunoști. Dacă l-ai cunoaște, poate că te-ai teme de el, chiar și doar văzându-i umbra!” Elea râse de remarca lui Gerry. „Da, sigur. Pot să-l omor și eu!” Elea țipă furioasă. „Esme, du-o în camera ei!” ordonă Gerry înainte de a pleca. „Nemernicule! Auzi asta – nu vei avea o viață ușoară dacă omori oameni nevinovați după bunul plac!” strigă Elea frustrată, urmărindu-l pe Gerry cum se îndepărta fără să răspundă la cuvintele ei. „Dă-mi drumul, Esme!” Elea respinse mâna lui Esme, care încerca să o rețină. „Ai o dorință de moarte?” „Da!” răspunse Elea repede, cu fața plină de furie. „Nu-l cunoști pe Edward. Nu-i provoca mânia!” Elea scoase un oftat lung în timp ce se uita la Esme. „Cine este el? Am văzut cruzime astăzi – ce ar putea face el mai brutal decât Gerry?” Esme oftă adânc, apoi o apucă pe Elea de mână. „Într-o zi vei afla. Acum, vino cu mine. Vorbești prea mult!” Elea o urmări cu reticență pe Esme după ce își termină tirada. Înapoi în camera ei, Elea stătea întinsă pe pat, privind tavanul, gândindu-se la situația ei actuală. De ce mai stătea acolo? Nu putea pur și simplu să plece? Dar cuvintele lui Gerry aproape că o înnebuneau. Era adevărat că o ținteau pe ea? Ar fi în pericol dacă ar părăsi conacul? Totuși, adevărul era că nu putea face nimic nici în conac, darămite să găsească fericirea. Unde ar putea găsi fericirea dacă ar rămâne acolo? Elea închise ochii și se ridică. Sunetul unei bătăi la ușă o făcu să se uite spre ea. „Intră, nu e încuiată!” Maria intră, uitându-se la Elea cu o expresie fericită. Femeia cu părul creț alergă spre Elea. „Ești liberă?” Elea dădu din cap repede. „În sfârșit! Dar tot nu înțeleg toate astea.” Maria se așeză vizavi de Elea, uitându-se la ea confuză. „Ce este? Ce te face atât de confuză?” Elea își frecă bărbia, gândindu-se. „Cum au știut că omul ăla chiar l-a ucis pe grădinarul lui Edward?” Maria ridică din umeri, habar n-având. „Nu știu. Ceea ce știu este că Esme are câțiva subordonați care ne monitorizează – ar trebui să știi asta. Esme nu stă degeaba. Poate că deja îl suspectau pe omul ăla. Mai ales că, înainte să-l prindă, cineva a răspândit zvonuri susținând că ești nevinovată!” Elea se încruntă, intrigată. „Cine? Cine a spus asta? Îi cunoști?” Elea părea curioasă de afirmația Mariei. „Nu știu cine a răspândit zvonul. Poate că este o persoană binevoitoare care se întâmplă să știe ceva.” Elea dădu din cap gânditoare. „Dar sunt recunoscătoare datorită acelei persoane, am putut ieși din acea închisoare blestemată.” Maria dădu din cap entuziasmată. „Te întorci la muncă?” Elea dădu din cap încet. „Da, ca de obicei, dar de data asta voi fi mai atentă!” Maria fu de acord cu un semn ferm din cap. „Așa e. Ai grijă. Te-am avertizat, sunt mulți oameni aici care poartă măști. Par indiferenți, dar te vor înjunghia pe la spate!” Elea expira greu. „Pot să plec din locul ăsta?” Maria se încruntă, uitându-se la Elea. „De ce? Vrei să pleci?” „Vreau să-mi trăiesc viața așa cum o făceam înainte, nu așa. Gerry a compensat deja pentru daune; pot să plec din locul ăsta!” „Depinde de tine. Poți să o întrebi pe Esme despre asta!” „Serios? Bine, o voi întreba pe Esme mai târziu. Îți mulțumesc că ești o prietenă loială pentru mine.” Maria zâmbi dulce. „Cred că nu ai face așa ceva. Sunt sigură că ești nevinovată!” Elea o îmbrățișă călduros pe Maria, zâmbind sincer. În acea noapte, după cină, Elea intenționa să se întâlnească cu Esme pentru a vorbi despre plecarea ei. Se îndreptă spre camera lui Esme, dar o observă pe Rose îndreptându-se spre clădirea lui Edward într-o rochie sexy de la distanță. Elea se încruntă, gândindu-se să o urmărească pe Rose pentru a-l vedea pe Edward. Abandonă planul de a se întâlni cu Esme și o urmă pe Rose în liniște de la o distanță sigură. Elea continuă să o urmărească pe Rose până când își dădu seama că Rose mergea printr-un traseu necunoscut. Se dovedi a fi o scurtătură care ducea direct la camera lui Edward, păzită de o singură persoană la intrare. Elea doar privi plecarea lui Rose pentru că nu putea intra încă. Se hotărî să o facă mâine. Trebuia să se întâlnească cu Edward și să-l roage să o lase să părăsească conacul. Elea se întoarse la planul ei inițial și merse în camera lui Esme. Bătută la ușă, iar Esme o invitata să intre după un moment. „Ce s-a întâmplat?” Esme, deja îmbrăcată în haine de noapte în loc de uniformă, îi făcu semn Elei să intre. „Esme, îmi pare rău că te deranjez. Vreau să vorbesc un moment.” Esme dădu din cap și îi oferi Elei un loc. „Despre ce este vorba? Este ceva important?” Elea expira adânc. „Esme, vreau să demisionez. Vreau să părăsesc conacul ăsta. Este permis?” Esme se uită serios la Elea înainte de a ofta. „Ce s-a întâmplat? Nu este salariul suficient?” Elea dădu repede din mâini. „Nu, nu, nu despre asta e vorba. Vreau doar să mă bucur de viață și să călătoresc așa cum obișnuiam!” Esme dădu din cap înțelegătoare. „Nu ai vorbit deja cu Gerry despre asta?” Elea dădu din cap slab. „Da, am făcut-o. Mi-a spus ceva ciudat și nu cred că a fost serios!” Esme se încruntă. „Ești sigură? Gerry nu glumește niciodată despre chestiuni banale.” Elea dădu din cap repede. „Sunt sigură. Vreau să plec din locul ăsta. Simt că nu aparțin aici!” Esme dădu din cap înțelegătoare. „Bine, voi discuta cu Gerry.” Elea își lăsă capul în jos, disperată. „De ce să aștepți decizia lui Gerry? De ce nu poți decide singură?” Esme se uită serios la Elea. „Ăsta nu e conacul meu. Edward are ultimul cuvânt!” Elea strânse pumnii, simțind că întâlnirea cu Edward era într-adevăr decizia corectă. După ce vorbi cu Esme, Elea se întoarse în camera ei. Se opri într-un hol, privind cerul senin de noapte. Dacă trebuia să aștepte decizia lui Gerry, probabil că îi va aminti din nou de cuvintele lui ciudate. Elea merse cu capul plecat, lovindu-și ușor picioarele până când sunetul tocurilor o făcu să ridice privirea pentru a găsi sursa. O văzu pe Denada și pe Carrol apropiindu-se. Elea nu voia să se mai implice cu acele femei nebune. Își lăsă imediat capul în jos, evitând orice confruntare cu amantele lui Edward. Denada și Carrol trecură pe lângă ea, dar după câțiva pași, Denada se opri, determinând-o și pe Carrol să se oprească. „Ce s-a întâmplat?” „Stai, vino aici.” Denada chemă servitoarea din apropiere. Elea se întoarse și își lăsă capul în jos în timp ce se apropia de ele. „Cred că te cunosc.” Denada ridică bărbia Elei cu degetul, râzând batjocoritor cu Carrol. „Oh, tu ești, femeia nerușinată?” Denada își încrucișă brațele la piept și zâmbi batjocoritor la Elea. Carrol împinse umărul Elei, împingând-o ușor. „Cum ai scăpat din închisoarea aia în viață? Cu adevărat uimitor.” Elea rămase tăcută, refuzând să răspundă sau să se mai lase victimizată. „Ești mută? Te-a făcut mută faptul că ai fost închisă sub pământ?” Denada împinse capul Elei, făcând-o să facă un pas înapoi. Elea închise ochii, mușcându-și buza frustrată. Nu era că nu putea să se apere, dar trebuia să joace în siguranță, așa cum o sfătuise Maria. „Îmi pare rău!” Elea se înclină adânc în fața ambelor. Denada și Carrol se încruntară, uitându-se la Elea. „Nu mai ești amuzantă. Cred că Esme avea dreptate; nu ești o amenințare pentru noi. Bine, ai trecut testul ăsta. Se pare că ești cu adevărat nesemnificativă pentru Edward. Ne pierdem timpul.” Carrol pufni la Elea înainte de a o trage pe Denada să plece, lăsând-o pe Elea în urmă. Elea expiră greu și se uită urât la cele două amante. „Haissh, dacă nu ar fi puterea lor, nu mi-ar fi frică să înfrunt curve ca ele!” murmură Elea înainte de a-și continua drumul înapoi spre camera ei. Spera că ziua de mâine va aduce veștile bune pe care le spera.