Selena pov. Mă trezesc brusc când niște apă rece e aruncată pe mine. Trag aer în plămâni și încerc să-mi mișc brațele și picioarele, dar fiecare membru al corpului mă doare. Acum nu sunt decât o greutate moartă și tot ce pot face este să-mi mișc degetele. "Ridică-te, curvă renegată!" aud unul dintre gardieni urlând la mine și chiar dacă aș vrea, nu mă pot ridica. Un picior vine și mă lovește în stomac, durerea îmi taie respirația și trebuie să încerc să gâfâi după aer. "Doar ridicați-o și duceți-o în cameră!" aud o altă voce și presupun că mă vor duce într-o cameră de tortură. Gardianul se apleacă și mă ridică, sunt aruncată peste umărul lui și nu am nicio rezistență în corp. Simt cum îmi curge sângele spre față și umflăturile nu fac decât să mă doară mai tare. Începe să pulseze în urechi și voi leșina dacă nu mă dau jos curând. "Așezați-o pe scaun și asigurați-vă că este bine legată!" răsună o voce și îi simt aura, știu că este un lup de rang superior și probabil beta sau gamma pentru rege. Sunt aruncată pe un scaun și gardianul îmi ia mâinile și le prinde de scaun, brațele mele sunt blocate cu niște frânghii și tot ce pot mișca acum sunt picioarele. Simt gardianul aplecându-se și începând să-mi lege picioarele, în curând termină cu unul dintre picioarele mele. "Poți să-l sari pe celălalt! Târfa asta nu va opune multă rezistență, oricum e aproape moartă" spune vocea din nou și nu încerc să-mi deschid ochii și doar îmi las capul în jos. Gardianul mă lasă și aud niște instrumente așezate pe o masă, pot doar ghici ce vor folosi pe mine. "Aduceți ciocanul! Să începem cu ruperea degetelor" îl aud spunând și niște picioare se mișcă pe podea înainte să-i simt prezența aproape de mine. Mâna lui vine și îmi apucă fața doar pentru a-mi forța capul înapoi. Ținându-mi ochii închiși, respir doar pentru ceea ce urmează să vină. "Spune-mi unde este liderul tău!" îmi spune și chiar dacă aș ști răspunsul, nu i-aș putea spune cu cât de umflată îmi este limba. Presiunea lui pe obraz crește când nu răspund. "Nu-mi spui? Lasă-mă să-ți spun un lucru clar! O să scot eu de la tine într-un fel sau altul!" Îmi dă drumul la obraz și durează doar câteva secunde înainte să simt ciocanul pe degetul meu mic, zdrobindu-l sub lovitura lui. Nu mă pot abține să nu scâncesc și simt cum se formează lacrimi în spatele pleoapelor. Încerc să respir prin durere și simt cum stomacul mi se întoarce pe dos și trebuie să vărs tot ce am în el pe podea. Vărsătura mea curge pe picioare și sunt lovită în față, așa că capul meu se lovește într-o parte. "Asta pentru că vărsătura ta mi-a lovit pantoful!" Aproape leșin de la lovitură și nu știu cât mai pot suporta fără lupul meu. Aud mai mulți bărbați apropiindu-se și în secunda în care mirosul lui îmi lovește nasul, știu că s-a terminat pentru mine dacă află că sunt eu. Se apropie și îi aud intrând în cameră, oprindu-se puțin mai departe. Capul meu atârnă în jos și sper că, având în vedere cât de rău am fost bătută, nu mă va recunoaște, s-ar putea să nici nu-și mai amintească de mine după toți acești ani de când m-a forțat să ies din regatul lui. "Ai scos ceva de la ea!" Vocea lui îmi ajunge la urechi și un fior îmi străbate șira spinării. Știu că mirosul meu este ascuns de el cu ajutorul unei poțiuni, dar în ritmul ăsta, cu toate astea bătăi, nu știu cât timp va mai ține. "Nu, târfa asta abia mai trăiește! Nu cred că avem prea mult folos de ea! Pot să o termin!" Spune vocea și eu doar stau aici și îi ascult. "Lasă-mă să mă uit la ea!" Îl aud pe sufletul meu pereche spunând și frica îmi urcă pe șira spinării, nu pot să-l las să mă atingă și să afle. Mai bine sunt ucisă decât să-l las să știe că sunt eu! Forțându-mi ochii să se deschidă puțin, văd bărbatul din fața mea cu picioarele de ambele părți ale picioarelor mele, oferindu-mi șansa perfectă să-l lovesc în zona inghinală cu piciorul liber. Știu că probabil va durea de zece ori mai rău cu furia lui și s-ar putea să nu supraviețuiesc acestei lovituri, e o lovitură lungă și una pe care trebuie să o dau. Adunând fiecare uncie de putere care mi-a mai rămas, îl lovesc cu piciorul liber în zona inghinală. Câștigându-mi un mârâit furios înainte ca mâna lui să-mi vină la față și să mă lovească atât de tare încât cad la pământ încă legată de scaun. Capul meu se sparge din nou pe podea și de data asta nici măcar nu mai pot scânci. Simțind cum viața mea părăsește corpul meu, încet întunericul începe să mă absoarbă. Picioarele sufletului meu pereche se opresc în fața mea și îl aud aplecându-se spre mine. Stă acolo și îl aud adulmecând aerul pentru un moment. "Kian, ce e în neregulă?" Spune unul dintre oamenii lui și nu-mi mai pasă. Asta e! Nu voi mai ieși de aici în viață. "Nu știu! Ceva nu e în regulă cu ea! Duceți-o la celulă și vedeți dacă trece noaptea." Spune el și se ridică de pe podea. Îi aud începând să iasă din cameră și încerc să ascult unde se duc înainte ca întunericul să mă cuprindă.