Capitolul 18 M-am uitat lung la Reece, fiind singurul lucru pe care-l vedeam bine în întuneric. O picătură de sudoare i s-a prelins pe cap și m-am ridicat cu greu ca să ajung la fereastră. Fereastra era sus pe perete, așa că a trebuit să pun un taburet înalt lângă perete ca să ajung la ea. Singura mea speranță era să nu cad. Pentru că și eu, și taburetul ne clătinam în timp ce mă întindeam să desc