Nu m-am putut abține să nu port hanoracul lui Caleb la curs a doua zi. Era mare, moale și călduros. Faptul că moțăiam în timpul orei avea mai mult de-a face cu bucata liniștitoare de material care încă mirosea a el, decât cu prelegerea plictisitoare a profesorului. Eram mulțumită de decizia mea ca noi să fim doar prieteni. Ne înțelegeam foarte bine și ar fi fost frumos să am pe cineva în afară de