Lily se privea în oglindă cu un mic zâmbet pe buze. Se grăbise în baie după ce îi pregătise cina, ca să se joace de-a transformarea. Știa că el nu se va uita la ea mai mult de 2 secunde, nu o făcuse niciodată. În cei 5 ani de căsnicie, o tratase ca pe o pacoste, parcă dacă s-ar fi uitat la ea mai mult de 5 secunde i-ar fi sângerat ochii, totuși ea se prefăcea mereu pentru el, era un joc al fanteziei. Poate dacă mă aranjez bine astăzi, se va uita la mine, dar nu se întâmpla niciodată. Privirea ei alunecă peste silueta ei suplă și simți gustul amar al respingerii în gură. Nu era excepțional de frumoasă, dar oricine s-ar fi putut uita la ea de două ori, măcar, deci de ce... Strânse cu putere mâinile pe halatul roșu și se forță să-și înăbușe gândurile amare care îi năvăleau în minte. El îi spusese clar acum cinci ani că ea nu era decât un simbol pentru o afacere de succes, nimic mai mult și nimic mai puțin. Îi spusese să-și distrugă orice așteptări de iubire ar avea, pentru că nu se vor împlini niciodată. Se amăgea crezând că, dacă se străduiește suficient, el se va schimba... Nu s-a schimbat niciodată, dar nu se putea abține să nu mai încerce. Era un nemernic, dar până la urmă nu era un nemernic oarecare, era un nemernic pe care-l iubea. Sunetul mașinii lui oprind în fața casei o scoase din gânduri și un zâmbet larg îi lumină chipul. Imediat eliberă măsuța de toaletă și alergă jos la ușă să-l întâmpine. Era un ritual pe care-l urmase cu sfințenie în ultimele 5 zile. Inima lui Lily căzu în stomac și curând se simți ca și cum fluturi, milioane de fluturi îi zburau în burtă când Asher intră cu un zâmbet pe față. Asta nu se mai întâmplase niciodată, nici măcar când încheiase afaceri de milioane și miliarde de dolari. Speranțele ei explodară imediat ce-l văzu, oare asta e? Oare azi e ziua în care se îndrăgostește în sfârșit de mine? Se gândi ea. Gândurile ei se spulberară imediat ce văzu persoana agățată de brațul lui, cu un zâmbet larg și ea. Își pierdu imediat echilibrul văzându-i și trebui să se sprijine de ușă. Lângă el era un chip pe care nu-l mai văzuse de ani de zile, un chip care avea o asemănare izbitoare cu al ei, dar nu era deloc ca ea, același chip pe care Asher trebuia să-l vadă în ziua nunții lor, dar a ales să fugă. Charlotte, sora ei mai mică și fosta logodnică a lui Asher și singura lui iubire adevărată, era agățată de brațul lui. Cu un zâmbet larg pe față. „Lily!” Vocea pițigăiată a lui Charlotte răsună în cameră, făcând-o pe Lily să tresară. „A trecut atâta timp!” O mică tăcere, însoțită de o privire scrutătoare se prăbuși și Lily se pregăti pentru orice lucru vicios avea de gând să spună în continuare, cunoștea prea bine acea privire. „Te-ai îngrășat? Așa pari.” Un chicot adânc a urmat declarația ei și durerea străpunse inima lui Lily când își dădu seama că venise de la Asher. „Haide, să cinăm. Sunt sigur că a pregătit ceva pentru noi.” Spuse el, uitându-se la ea cu atâta admirație, iar Lily își ținu respirația. Cinci secunde, asta era tot ce cerea. Să se uite la ea timp de 5 secunde, dar nu o făcuse niciodată, totuși iată-l, uitându-se la sora ei cu atâta admirație... Aceeași fată care i-a respins categoric cererea în căsătorie, chiar și după ce se întâlniseră o vreme. „Crezi că de asta se îngrașă?” O auzi Lily pe Charlotte întrebând în timp ce amândoi se îndreptau spre sufragerie. Mâinile ei se strânseră imediat pe tivul rochiei, buza ei inferioară tremura ușor în timp ce încerca să-și rețină lacrimile care i se adunaseră în ochi. Acum cinci ani, când tatăl ei îi anunțase că urma să se căsătorească cu Asher, simțise un amestec de emoții; surprindere, șoc, frică, jenă, dar mai ales, entuziasm. Îl plăcuse pe Asher de ceva vreme. Chiar de multă vreme, dar în secunda în care sora ei a descoperit, a plecat și a început să iasă cu el. Lily regretase că menționase vreodată pasiunea ei pentru el lui Charlotte când a anunțat săptămâna următoare că sunt împreună. Nici măcar nu-și dădea seama cum reușise să-l facă pe Asher Allard să iasă cu ea. În cele din urmă, s-a forțat să renunțe la pasiunea ei pentru el, dar în acea zi tot entuziasmul și sentimentele au revenit în forță. Chiar și când a aflat că i se dădea lui pentru că Charlotte refuzase să se căsătorească cu el, chiar și când i-a spus că nu vrea să aibă nimic de-a face cu ea în noaptea nunții lor... entuziasmul ei nu s-a clintit niciodată. Și-a păstrat entuziasmul și dragostea vie pe tot parcursul căsniciei lor, cei 5 ani ai căsniciei lor fără dragoste, dar astăzi... văzându-l zâmbind și fiind tot agitat pentru aceeași femeie care l-a părăsit, și-a simțit entuziasmul stins. „Ai de gând să ne hrănești deloc, sora mai mare?” Vocea enervantă a lui Charlotte îi întrerupse gândurile. Luând o gură adâncă de aer, își afișă un zâmbet pe față și se îndreptă spre ei. Le servi rapid tuturor, odată ce toți au fost serviți, se așeză confortabil în fața lor. Ignoră junghiurile din piept provocate de faptul că îi vedea stând atât de aproape unul de celălalt, nu mai stătuse niciodată atât de aproape de el în sufragerie. Strângând cu putere furculița, se uită la Charlotte cu un zâmbet: „Când te-ai întors? Credeam că o să stai la Paris încă ceva vreme.” Charlotte zâmbi și își încolăci mâna în jurul brațului lui Asher: „Mi-a fost atât de dor de el și de familia noastră, desigur, așa că am decis să vin acasă.” Ochii lui Lily se îngustară suspicios, lui Charlotte nu-i lipsesc oamenii. Dacă s-a întors, exista un motiv, unul foarte egoist. „Ce porți apropo? Arată oribil.” Gura lui Lily căzu uimită și aruncă o privire spre cămașa ei de noapte și halatul ei, nu erau oribile... Erau drăguțe. Se uită la Asher după ajutor, dar el era prea ocupat să dea din cap la fiecare cuvânt pe care-l spunea ea. „Și te-ai îngrășat mult, cred că ar trebui să ții o dietă, știi, să reduci mâncarea. De asemenea, ai multe riduri acum, adică nu poți fi niciodată la fel de tânără și proaspătă ca mine, dar poți încerca, pot să-ți dau câteva sfaturi..." Urechile lui Lily ardeau în timp ce o asculta cum bolborosea la nesfârșit despre imperfecțiunile ei. Nu era nimic nou, era obișnuită cu asta, dar de data asta ardea. O enerva, o înfuria și o rănea și, poate, are ceva de-a face cu bărbatul uimitor de frumos de lângă ea. „Ai de gând să o lași să vorbească în continuare cu soția ta așa?” Izbucni Lily înainte de a se putea gândi și aproape că-și plesni gura. Nu-i vorbise niciodată, cel puțin nu așa, iar expresia de surprindere de pe fața lui a dovedit asta, dar se săturase. Chiar dacă o ura, nu putea sta acolo și să lase pe altcineva... O altă femeie, să-i insulte soția. Nu? Așteptările ei au fost, însă, spulberate când ridică din umeri și îi evitând privirea, ca întotdeauna. „Încearcă doar să ajute, ar trebui să fii recunoscătoare.” Lumea ei se opri în acel moment, cuvintele lui ricoșând de pe pereții inimii ei acum goale. În acel moment, un gând care nu i-a trecut niciodată prin minte în ultimii 5 ani și-a arătat capul urât și imediat mintea ei a fost hotărâtă. Căsnicia lor s-a terminat.