Asher privea apusul soarelui sus pe cer cu atâta indignare. Cearcănele i se formaseră sub ochi din cauza privațiunii de somn de noaptea trecută. Stătuse treaz toată noaptea, ascultând orice semn că Lily se întoarce, dar nu auzise nimic. Odată ce ceasul a bătut ora 12 AM, știa că nu se va mai întoarce în acea noapte, dar o parte din el credea că se va întoarce dis de dimineață. Angajarea menajerelor era strâns legată de absența sau prezența ei, și o cunoștea suficient de bine ca să știe că s-ar sacrifica pentru altul, totuși... Încă nu se întorsese la zece și jumătate. Ochii i se îndreptară spre ceasul de pe noptieră, și strânse pumnii cu putere ca să nu-l izbească de perete. Nu doar ora îl enerva, ci ceasul însuși. Acum două nopți, avea unul clasic vintage pe birou, acum, fusese înlocuit cu un ceas negru plictisitor... Același pe care-l avea înainte de a se căsători cu Lilly, și asta îl înfuria. Când intrase în cameră noaptea trecută, observase diferențele. Observase schimbarea treptată a vibrațiilor și a aspectului camerei sale în ultima săptămână, dar nu reușise să pună degetul pe ea, noaptea trecută însă, când a intrat... L-a lovit în sfârșit, Lily plecase cu toate culorile și căldura pe care le adăugase vieții lui. Camera lui era exact așa cum o avea înainte ca ea să intre în viața lui, și în loc să-i placă... Detesta fiecare parte a ei. Voia micile scântei de culoare abia vizibile pe care le adăugase ea. Prima oară când observase schimbările subtile pe care le făcea în camera lui, după ce îi spusese explicit să nu mai intre niciodată în camera lui, era enervat... Dar destul de curând, s-a obișnuit cu asta și acum... O bătaie ușoară la ușă îl smulse din gânduri, și imediat se uită la ușă, cu speranțe trezite. Își netezi părul ciufulit, înainte de a face semn persoanei să intre. Își menținu fața inexpresivă în timp ce ușa se deschise încet, și în sfârșit persoana din spatele ușii se dezvălui și dezamăgirea și furia îl cuprinseră. Nu era Lily, era Marie. "Ce?" răbufni el și Marie tresări. "Domnule," începu ea, speriată de moarte să-i dea vestea. Ea și restul menajerelor și muncitorilor lucraseră non-stop noaptea trecută, încercând să dea de stăpâna lor și când au reușit în sfârșit... Lily a refuzat categoric să se întoarcă acasă. Încercase tot ce putuse ca să o îmbuneze, dar ea fusese fermă. "Ai de gând să vorbești sau doar ai să stai acolo uitându-te la mine ca și cum mi-ar fi crescut două coarne peste noapte?" În momentul în care întrebarea îi părăsi gura, Asher simți un mic junghi de vinovăție pentru tonul lui. Marie nu făcuse nimic ca să merite furia, dar nu era nimeni altcineva care să o primească. "Am reușit în sfârșit să dăm de Stăpână în această dimineață," spuse Marie și Asher ridică o sprânceană, "ea, totuși, a refuzat să se mai întoarcă la conac, domnule. În schimb, ne-a spus să așteptăm un pachet pe care să vi-l livrăm în această dimineață, a spus că va clarifica lucrurile pentru dumneavoastră... Și pentru noi," murmură ea ultima parte, sperând că nu a auzit-o. Asher simți un mușchi tresărind pe maxilar, și scrâșni din dinți cu putere ca să nu explodeze de furie. Nu înțelegea în totalitate încrederea nou găsită a lui Lily de a-l lipsi de respect... El era cel care dădea ordine, ceea ce spunea el se întâmpla... Și ea depășea limita, cam mult și mândria lui nu ar suporta asta. "Și a sosit pachetul?" Marie îi întinse imediat plicul maro. Mintea lui îi dăduse o idee despre ce ar putea fi, dar alese să creadă altceva. S-ar putea să facă mici șmecherii acum, dar nu ar îndrăzni să facă ceea ce crede el că încearcă să facă... Nu când știe ce este în joc. "Poți să pleci acum," spuse el și Marie se furișă afară din cameră. În toți anii în care îl slujise, nu întâlnise o latură atât de furioasă și amară a lui. Aruncă o privire la ușa încuiată din spatele ei și dădu din cap, "ar fi trebuit să o tratezi mai bine," mormăi ea înainte de a se grăbi afară. Odată ce ușa se închise în spatele lui Marie, Asher rupse plicul și vărsă conținutul pe genunchi. Ridică hârtia din plic și pieptul i se strânse de furia care îi curgea prin vene. Un acord de divorț era scris negru pe alb în fața lui, și semnătura lui Lily trona frumos în partea de jos a acestuia. Ea depășise o linie. Asher ridică imediat telefonul și formă un număr. "Vreau locația lui Lily în 30 de minute, dacă nu o primesc... Îți poți strânge biroul," spuse el și încheie apelul. Odată ce lăsă telefonul jos, rupse actele de divorț în bucăți și le aruncă la gunoi. Nu avea de gând să o lase să divorțeze de el, nu era decizia ei de luat. Ea a fost de acord să rămână alături de el atât timp cât el consideră potrivit, și el nu-i dăduse permisiunea să plece încă. Telefonul său sună mai puțin de 10 minute mai târziu, informații despre locul unde se afla Lily și cum să ajungă acolo erau afișate în fața lui. Un colț al buzelor i se ridică într-un zâmbet ironic, era timpul să-i facă o vizită micuței păsări. Dacă ea nu avea de gând să vină la el, el avea să meargă la ea, și ar fi bine să creadă că are de gând să o aducă înapoi cu el, indiferent de ce ar fi nevoie. Ea este soția lui, a lui, și nu a lăsat niciodată să-i fie luat nimic care era cu adevărat și pe bună dreptate al lui.