Soarele abia răsărea și Elijah era deja pe drum spre terenurile de antrenament. Chiar dacă se întorsese abia ieri, asta nu însemna că avea să se lase de îndatoririle sale. Luând o sticlă de apă din frigider, o văzu pe Indigo stând acolo, în pantaloni de trening și un maiou, căscând. „Mă bucur să văd că nu te lenevești.” Spuse el, aruncându-i sticla de apă și luând alta. „Știi că mama și tata nu mă lasă să mă lenevesc.” Spuse ea, prinzând-o înainte de a se întinde. Elijah o privi amuzat, deși era trează, era clar că nu era pe deplin prezentă. „Și unde e Red?” Întrebă el, noaptea trecută fulgerându-i în minte. Întrebarea lui păru să o trezească, în timp ce ea își târa picioarele, evitându-i privirea. „Ea nu prea se antrenează cu noi... Tata i-a dat permisiunea să se antreneze singură.” Murmură ea. Elijah se încruntă. „Suntem o haită, ne antrenăm împreună. Cine se crede ea că e...” Făcu el să treacă pe lângă Indigo, gândindu-se că nu se aștepta la asta din partea lui Scarlett. Întotdeauna îi plăcuse să se antreneze și era una dintre cele mai bune războinice din haită, cel puțin așa era când o văzuse ultima oară acum doi ani. Indigo îl apucă de braț. „Nu, Elijah... Pentru o dată cred că Scarlett a făcut ce trebuia.” Spuse ea, ridicându-se la el. Văzu durerea în ochii ei. „Ce s-a întâmplat...” Întrebă el, vocea lui aproape un mârâit. Fata tresări și Elijah respiră adânc, încercând să se calmeze. „N-nu e treaba mea să spun... dar când ceilalți au văzut forma ei de lup... s-a confruntat cu multă hărțuire, mai ales din partea celor de vârsta noastră. Și apoi, într-o zi, lucrurile au scăpat de sub control...” Șopti ea, vocea ei abia auzindu-se. Elijah ascultă, furia crescând în el. „Ce au făcut?” Întrebă el, aura lui de alfa apăsând-o ca o pătură. Indigo făcu un pas înapoi, frica umplând-o, deși știa că el nu ar răni-o niciodată, partea ei de lup știa încă un alfa și frica se instală. „Nu e treaba mea să spun... Nici măcar nu eram acolo... dar am auzit... dacă vrei să știi, va trebui să o întrebi pe Scarlett. Nici măcar mama și tata nu știu.” Spuse ea. Elijah dădu din cap scurt. „Bine, o să fac asta. Tu pleacă, eu nu mă alătur astăzi. Scarlett e sus sau afară?” Întrebă el. „A plecat.” Răspunse Indigo, sperând că nu va avea probleme cu Scarlett. „Te rog, nu mă menționa.” „Nu o voi face.” Spuse Elijah în timp ce se îndrepta spre ușă, trebuia să o găsească. -------------------------- După vreo cincisprezece minute bune de încercare de a-i adulmeca mirosul, o găsi în sfârșit chiar în afara granițelor haitei, lângă râu. Folosea cel mai apropiat copac ca sac de box, așchii de lemn desprinzându-se cu fiecare pumn, pata de sânge de pe copac îi arăta că nu o luase ușor. Avea mâinile înfășurate, dar putea vedea că acum erau rupte la încheieturi. Arăta mai fierbinte ca niciodată, sudoarea șiroind pe stomacul ei gol, părul ei tăiat neuniform legat într-un coc dezordonat în vârful capului, în timp ce multe șuvițe libere îi încadrau fața. „E înțelept să te antrenezi în afara granițelor haitei?” Spuse el, făcând-o să se oprească. Se întoarse și își șterse fruntea, îmbrăcată în pantaloni negri de yoga și un sutien sport albastru deschis cu model, în care era stoarsă, arătând mult decolteu. 'La naiba!' Gândi el. Din ce erau făcute alea? Atâtea femei păreau să dispară în sutiene sport și iat-o pe ea arătându-și gemenii delicioși cu un decolteu pentru care orice fată ar ucide... Ea vorbi, aducându-i capul înapoi în prezent. „Nu ar trebui să fii în terenurile de antrenament ale haitei?” Spuse ea, exact când evenimentul de aseară se întoarse. Roși, bucuroasă că fața ei era deja îmbujorată. Elijah nu rată nuanța bruscă care îi întunecă fața. „Am vrut să știu de ce lipsește cea mai puternică lupoaică din haită?” Întrebă el, încrucișându-și brațele. Oricât de mult ar fi vrut să o tachineze, nu avea încredere în el însuși. Noaptea trecută fusese o revelație clară despre exact ce credea el despre ea și aici, izolată... transpirând... nu avea să-l ajute în această chestiune. „Prefer să mă antrenez singură.” Spuse ea, întorcându-i spatele. În timp ce se apleca, luând un bandaj proaspăt pentru a-și înfășura mâinile, privirea lui căzu pe fundul ei. 'La dracu.' Gândi el, uitându-se în altă parte. „Ordine de la alfa, Red, suntem o haită, ne antrenăm împreună.” Spuse el. Ea se încruntă. „Încă nu ești alfa... tata mi-a dat permisiunea.” Spuse ea încet. El micșoră distanța dintre ei, apucând-o de cot și învârtind-o. O împinse de copac în timp ce se uita în ochii ei, ochii lui albaștri celest transformându-se acum într-un albastru cobalt. Ea știa că lupul lui ieșea la suprafață, ceea ce însemna că îl supărase. „Sunt totuși un Alfa și când dau un ordin, tu îl execuți!” Mârâi el. Mirosul ei îmbătător îi umplu simțurile și impulsul de a-și îngropa nasul în gâtul ei aproape că îl copleși. „Am motivele mele Elijah, acum dă-mi drumul!” Răspunse ea, fără teamă. „Urăsc cât de egoiști sunteți voi, bărbații, și credeți că ar trebui să ne supunem nenorocitului de tot ce spuneți!” Proprii ei ochi fulgerară argintiu, ambii lupi se fixară unul pe celălalt, îl șocă pe Elijah că ea încă se putea menține împotriva lui. Chiar și când plecase la antrenament, întâlnise mulți alfa și fusese unul dintre cei mai puternici. Văzând o lupoaică ținându-și poziția era intrigant și cu atât mai mult pentru atât de mult timp. Nici măcar perechea unui alfa nu avea atâta putere asupra unui alfa. „Vreau să știu motivele tale.” Spuse el, coborându-și fața astfel încât să se uite în ochii ei. Luându-i încheieturile, le prinse de copac lângă capul ei, mișcarea făcând-o doar să pulseze în miez și stomacul să-i erupă în fluturi. Ambii respirau greu, piepturile lor acum presate una de cealaltă. Ea își apăsă coapsele împreună, având nevoie ca el să se miște înainte de a se aprinde. Căldura corpurilor celuilalt nu făcea decât să accelereze bătăile inimii ambilor. „Bine! Dă-mi drumul și-ți voi spune!” Spuse ea, luptându-se în strânsoarea lui. Elijah clipi și făcu un pas înapoi, fusese distras de ea... din nou... „Aștept.” Spuse el, încrucișându-și brațele musculoase. „Cu o condiție, nu vei face și nu vei spune nimic.” Spuse ea. El se întoarse, uitându-se urât la ea. „Nu mă împinge, Red.” O avertiză el. „Vrei să știi sau nu?” „Bine.” Răspunse el brusc, trântindu-și mâna în copac și așchiindu-l bine. „După ce m-am transformat și unii dintre băieți au văzut că forma mea de lup era mai mare decât a lor, au început să mă tachineze. A fost bine, pot suporta o grămadă de hărțuire...” Spuse ea, mergând spre un loc curat de așchii de lemn și așezându-se pe picioare, jucându-se cu niște iarbă. „Au scăpat puțin de sub control, începând să arunce lovituri fizice că poate m-am născut bărbat și de aceea lupul meu e uriaș. Chiar și asta m-a enervat doar pentru faptul că erau niște nenorociți de homofobi. Haita noastră este diversă și fiecare membru este egal, asta a fost întotdeauna regula... I-am spus tatei despre asta, considerând că ar putea fi dureros pentru alții, și lucrurile s-au îmbunătățit... pentru o vreme. Până când a fost o petrecere. Unii băuseră mult mai mult decât ar fi trebuit... unii dintre noi am decis să mergem la o alergare. Am refuzat la început până când au spus că mi-e prea frică să pierd, așa că am mers...” Elijah asculta. Nu-i plăcea unde se îndrepta asta... deloc. Ne-am transformat și am fugit în pădure, departe de petrecere... Ne-am împărțit în două grupuri... Nu mi-am dat seama că eram singura femeie cu șase dintre cei mai mari cretini. Plănuiseră asta de la început. Mi-au țintuit lupul, au spus că vor să vadă care sunt organele mele genitale în formă de lup. Eram femeie sau bărbat...” Scarlett se opri, urând sentimentul de neputință care o copleșea. Urând cât de slabă și speriată se simțise în acea noapte. Maxilarul lui Elijah era încleștat de furie, furia curgând prin el. Se simțea dezgustat de faptul că avea astfel de colegi de haită josnici. Simplul gând că ea era tratată astfel trezea ceva de zece ori mai periculos în el. „S-au uitat, au râs și prin legătura minții au glumit că ar trebui să testeze dacă chiar mă simt ca o femeie, am putut să-i resping... Mi-aș fi dorit să o fac mai devreme, dar erau șase împotriva unuia... Asta e, așa că prefer să-i evit.” Termină ea, ridicându-se ca și cum nu tocmai îi spusese o informație atât de șocantă. Încercând să nu lase tristețea să o cuprindă, nu plânse și nu ar da niciodată nimănui satisfacția de a o vedea plângând. „Nume.” Venise mârâitul aspru al lui Elijah. Ochii ei se măriră, realizând că emana furie așa cum un cuptor emana căldură. „Ai fost de acord să nu spui nume-” „Asta nu e ceva ce pot lăsa să treacă!” Strigă el, caninii lui alungindu-se, iar inima lui Scarlett sări o bătaie văzându-l atât de agitat din cauza ei. Se apropie de el, cu curaj cuprinându-i fața. „Elijah, calmează-te, asta s-a întâmplat acum două luni... Sunt bine și sunt bine să mă antrenez singură, nu te stresa din cauza asta.” Spuse ea simțind barba lui aspră zgâriindu-i vârful degetelor. Doamne, era atât de frumos... El se uită în jos la ea, ochii lui albaștri cobalt închisi pâlpâind spre celest. El își puse mâinile pe șoldurile ei, neuitând cât de bine se simțea ea în mâinile lui. Era cantitatea potrivită de grosime și carne, pieptul lui se ridică în timp ce se uita urât la ea. Buzele ei moi roz, lipsite de roșul lor obișnuit, arătând atât de apetisante... „Nume Red. Acum. Sau pe zeița lunii te voi săruta.” Mârâi el uitându-se în ochii ei mari, moi, verzi, care păreau să-l calmeze, în ciuda faptului cât de nenorocit de furios se simțea. Șocul era clar în ochii ei acum și mai mari. Ea se îmbufnă. „Atunci va trebui să mă săruți, pentru că nu spun.” Răspunse ea încăpățânată. Uitându-se urât la el, își retrase mâinile de pe fața lui și încercă să-l împingă. El nu se clinti, ochii lui întunecându-se în timp ce se apleca mai aproape. „Ai cerut-o Red.” Spuse el răgușit și înainte ca ea să poată înțelege ce se întâmplă, buzele lui se izbiră de ale ei... ------ *Notă a autorului: Vă mulțumesc pentru lectură, dacă v-a plăcut, vă rog să-mi lăsați un comentariu, urmăriți-mă pe instagram la author.muse*