Hailey Lumina constantă a blițului de la cameră mă durea de cap. Abia așteptam să am pauza de care aveam nevoie pentru a deveni actriță. O actriță de succes. Existau milioane de actrițe, dar doar câteva selecte atingeau vreodată statutul pe care îl doream eu. Pentru moment, eram model. Cariera asta îmi plătise facturile de când eram adolescentă, dar era timpul să fac ceva diferit. „Treabă bună, Hailey”, spuse fotograful, Carl. „Hai să facem o serie cu tine lângă motocicletă, fiindcă Brittany nu-și dă seama cum să arate sexy.” M-am dat jos de pe motocicletă, oferindu-i tinerei modele noi, Brittany, un zâmbet liniștitor. „Te descurci bine. Nu-l asculta.” Ea dădu din cap aprobator. Puteam să văd dezamăgirea în ochii ei. Eram și eu ca ea când am început. Prea mulți fotografi erau nesuferiți și nepoliticoși. Nu tratau modelele ca pe ființe umane. Ne tratau ca pe obiecte care trebuiau pozate și manipulate după voința lor. „Nu se descurcă bine”, răbufni bărbatul morocănos. „Va trebui să refac toate acele cadre. Arăta rigidă ca o scândură.” „Carl, se descurcă grozav”, am argumentat eu. Carl ridică din umeri înainte de a se întoarce spre asistenții săi. „Dați volumul mai încet la ventilatoare! Ar trebui să arate ca și cum ar merge cu motocicleta afară, nu într-un uragan. Vreau să pun accentul pe îmbrăcăminte, nu pe păr.” Persoana responsabilă cu machiajul interveni, pudrându-mi nasul în timp ce o altă femeie îmi ataca părul blond și creț, tapându-l și dându-i și mai mult fixativ decât avea deja. O să-mi ia o săptămână să scot porcăriile din păr. Aspectul de păr fluturat de vânt însemna întotdeauna un galon de fixativ. „E mereu așa?”, întrebă Brittany. Am scos un oftat lung. „Din păcate, da.” „El face toate ședințele foto pentru compania de publicitate?” Am râs. „Nu din câte știu eu. Am fost doar imaginea acestei campanii, așa că nu aș putea spune cu siguranță.” „De cât timp lucrezi cu el?”, întrebă ea, urcându-se pe motocicleta cu aspect demodat care servea drept recuzită în fața ecranului verde. Sperasem să fac o ședință foto în aer liber pentru cea mai recentă linie de îmbrăcăminte sport de la companie, dar Carl ura ședințele foto în aer liber. Spunea că nu poate controla Mama Natură. „De ani de zile”, am spus. „El face multe dintre fotografiile companiei de îmbrăcăminte sport.” Ea dădu din cap aprobator. „Te-am văzut în multe dintre acele reclame sportive și în Sports Illustrated. Nu-mi vine să cred că chiar lucrez cu tine. Te admir de când eram copil.” Am făcut o grimasă. „Mă faci să mă simt bătrână. Câți ani ai?” Mi-era teamă să aud răspunsul. „Abia am împlinit optsprezece ani, motiv pentru care mama nu e aici. De obicei, ea intervine în legătură cu unii dintre fotografii mai zeloși.” Am dat din cap aprobator. „Ești norocoasă că ai avut-o. Știi, poate veni cu tine la aceste ședințe foto dacă te simți mai confortabil cu asta.” Ea clătină din cap. „Nu, vreau să fac asta pe cont propriu. Câți ani aveai tu când ai început?” „Cincisprezece – prea tânără ca să fac asta pe cont propriu.” „Și acum ai douăzeci și opt de ani?” „Da. Sunt pe cale să ies din lumea modelingului.” „Ați terminat cu poveștile, domnișoarelor?”, zise Carl, cu mâna pe șolduri. „De ce nu luăm o pauză de cinci minute?”, am întrebat, știind că nu putea să-mi refuze cererea. „Aș vrea să beau ceva.” Când Carl arătă ca și cum ar protesta, i-am aruncat o privire. Nu eram o divă, dar nu mai toleram mult. „Luați trei minute. Vreau să terminăm cu asta!” Am apucat-o pe Brittany de mână și am tras-o spre masa cu răcoritoare. „O să fie mai bine”, am promis. Ea dădu din cap aprobator. „Încerc. Te pregătești să renunți? De asta am primit eu jobul ăsta?” „Te descurci bine. E nevoie de multă practică pentru a te simți cu adevărat confortabil. O să-ți spun, fotograful joacă un rol imens în cât de confortabil te simți. Carl e dificil. E un fotograf excelent și face o treabă grozavă, dar e un idiot. Și nu cred că o să renunț. Pur și simplu așa stau lucrurile. Nu mă deranjează. Sunt pregătită să trec la altceva.” Ea zâmbi. „Am fost atât de entuziasmată să primesc jobul ăsta. Când am aflat că o să lucrez cu Hailey Hollis, nu mi-a venit să cred.” I-am zâmbit cald. „Mulțumesc. E foarte măgulitor. Crede-mă, toată lumea e nervoasă la început. O să mai fie joburi ca ăsta din când în când. Dacă vreodată nu te simți confortabil cu felul în care ți se cere să pozezi, spune ceva. Agentul tău se va ocupa de detalii. Încearcă să te relaxezi și să te distrezi.” Ea luă o înghițitură de apă aromată și dădu din cap. „Mulțumesc că ești atât de drăguță.” „Cu plăcere. Când terminăm, îți las numărul meu. Dacă vreodată ai probleme sau vrei doar să vorbești, sună-mă.” „Mulțumesc.” „Sigur. Noi, fetele, trebuie să fim unite. Ești gata să terminăm cu asta? Nu știu despre tine, dar eu aș putea mânca un cheeseburger mare și gras!” Ochii ei se holbară. „Un cheeseburger! O să mănânci un cheeseburger?” Am râs. „Da, o să mănânc. O să petrec mai mult timp pe bandă.” „Au trecut trei minute, Hailey!”, am auzit strigând pe Carl. „Datoria mă cheamă”, am spus, gemând. Împreună, am mers pe platou și ne-am întors la treabă. A mers mult mai bine. Carl a fost mult mai amabil și mai răbdător, ceea ce a făcut ca ședința foto să fie mult mai productivă. Odată ce am terminat, m-am schimbat în blugii mei confortabili și un tricou înainte de a-mi da jos genele false și primul strat de machiaj. Nu eram o fană a machiajului, dar era un rău necesar pentru cameră. Totul era foarte gustos și conceput să arate ca și cum nu aș purta deloc machiaj. Am făcut tot posibilul să-mi trec o perie prin părul meu normal creț înainte de a mă îndrepta spre orfelinat pentru a o vedea pe cea mai bună prietenă a mea, Mandy Kane.