(Winona)
Phillip stă în pragul ușii securizate a biroului, arătând ca o umbră a bărbatului pe care l-am cunoscut odată.
Ochii îi sunt scufundați, chipul tras, și pare mai mic, ca și cum greșelile trecutului l-ar fi micșorat fizic. Trag adânc aer în piept, pregătindu-mă pentru ce urmează, și deschid ușa mai larg ca să-l las să intre.
Apoi o închid cu grijă după el.
„Phillip, ia loc”, îl îndeamnă
















