Era târziu în noapte. Un SUV Lincoln negru, impunător, intra pe porțile unei reședințe somptuoase din cea mai exclusivistă suburbie a orașului A. În interiorul conacului. Ochii Biancăi Rayne erau acoperiți cu o eșarfă de mătase. El nu voia ca ea să știe cine este. — Nu-ți fie teamă. Respiră adânc. Poți să o faci, Bianca. Nimic nu e mai important decât transplantul de ficat al tatei, ca el să poată trăi. E în regulă să te sacrifici puțin pentru tata. Nu putea ignora sunetul mașinii intrând în curte. Acum că se ajunsese aici, tot ce putea face era să vorbească cu ea însăși, să încerce să se convingă și să se liniștească. Când Luke Crawford intră, cu trupul său înalt și spatele drept, o văzu imediat pe Bianca stând în camera lui. Era tânără, în floarea vârstei... — B-Bună... — Îi simțea trupul apropiindu-se, așa că făcu instinctiv un pas înapoi în ciuda eșarfei de la ochi, bâlbâindu-se în timp ce îl saluta rigid. Crezuse că pregătirea mentală din ultimele zile o lăsase insensibilă la orice, așa că nu se va da în lături. Totuși, acum că sosise momentul, nu se putea abține să nu simtă teamă. Cât de patetic. Dorința de a fugi era puternică. Luke nu știa dacă ceea ce făcea în acea noapte era corect, dar știa că avea nevoie disperată să găsească o femeie și să aibă un copil înainte de următoarea sa aniversare. Asta ceruse Bătrânul domn Crawford. Luke o privi de sus pe fata minionă. — De ce îți este frică? Vocea bărbatului era profundă, blândă și hipnotizantă. Bianca fu puțin șocată. De ce avea o voce atât de tânără și melodioasă? Cum putea un bătrân de vârstă mijlocie să aibă o voce atât de uimitoare? — Nu am boli cu transmitere sexuală și nici fetișuri bolnave, spuse bărbatul, cu vocea sa gravă și plină. Părea că încearcă să o liniștească. Era sigur că nu era timidă. Nu, îi era frică de el. Înainte ca ea să-și revină, îl auzi continuând: — Să începem. Bărbatul vorbi fără căldură, de parcă anunța începutul unei conferințe. Suna spectaculos de solemn. În secunda următoare, fu ridicată în brațele lui! ... Aceasta era prima dată când Bianca era purtată astfel de un bărbat, iar inima aproape că îi stătu în loc. — Dacă te doare, amintește-ți să-mi spui să mă opresc! spuse Luke din nou. Credea că este destul de atent reamintindu-i. Asta însă o sperie și mai tare pe Bianca. El întinse mâna să o prindă. Ea se retrase din fața lui. — Nu te retrage! lătră bărbatul aspru, mărul lui Adam mișcându-se nervos. Îi prinse brusc încheietura fină și subțire, trăgând-o în îmbrățișarea sa și avertizând-o cu o voce joasă: — Nu da înapoi. Bianca nu mai îndrăzni să se tragă, pentru că vorbele lui o făcură să se înroșească instantaneu. Totuși, dacă era într-adevăr un bărbat tânăr, cu bani și aspect plăcut, de ce ar trebui să plătească pentru un copil cu o femeie obișnuită ca ea? Să fie oare cu adevărat, foarte urât? Atât de urât încât nicio femeie nu ar fi dispusă să-i poarte copilul, deși era putred de bogat? — Am o întrebare. — Vorbește. Vocea bărbatului era plină de nerăbdare, iar mâna lui caldă îi dădea jos hainele cu o oarecare grabă. — Trebuia să fie o procedură de fertilizare in vitro, așa că de ce... De ce ai vrut dintr-odată să o facem pe cale naturală? Aceasta era întrebarea care îi chinuia mintea. Respirația caldă a bărbatului îi sufla pe frunte. Imediat ce întrebă, gâfâi la atingerea bruscă. Micul ei țipăt puse imediat ceva emoție în vocea lui Luke. El spuse: — Nu vreau să pierd niciun cromozom, așa că prefer să eliminăm intermediarul. Este un motiv suficient de bun pentru tine? În momentul următor, o strânse puternic cu mâna lui mare! — Au... O peliculă fină de transpirație apăru pe fruntea Biancăi. Creierul nu-i mai funcționa... Încercă să se zbată, dar el o țintui cu forță și o menținu nemișcată cu ușurință! Era un boboc de floare fraged. Luke știa că, dacă trebuia să facă asta pentru a avea copii – și credea că singurul mod prin care își putea ușura conștiința încărcată – era să o trateze cât mai blând posibil. Se încruntă ușor, respirația devenindu-i grea. Simțea că era pe cale să piardă controlul asupra instinctelor primare ale corpului său. În acea noapte, Bianca se simți ca o frunză purtată de ape. Experimentă tot felul de sentimente: durere, lacrimi, neputință, somnolență... ... Bianca nu știu când a plecat el. Când se trezi, se uită la ceas și văzu că era trei dimineața. Majordomul, Faye Thomas, nu dormea încă. Se apropie de Bianca și spuse foarte respectuos: — Permiteți-mi să vă conduc la baie, domnișoară Rayne! — Mulțumesc, dar mă descurc singură. Bianca era puțin amețită, iar lacrimile uscate de pe față îi făceau pielea să se simtă rigidă. Nu putea să se îndure să-și expună trupul inestetic în fața majordomului. Faye se retrase din cameră. După aceea, Bianca se dădu jos din pat și se împiedică spre baie. Până când se spălă și se întoarse în cameră, cearșafurile și cuverturile fuseseră schimbate. În acea noapte, a avut un vis. Visă la anul acela când era în gimnaziu, învățând în orășelul din care provenea bunicul ei — Era o primăvară ploioasă, iar ea era cu colegele ei, uitându-se peste zid în timp ce trăgeau cu ochiul pe furiș la competiția de baschet de la liceul vecin. Idolul școlii era atât de cool și chipeș, fiecare mișcare a lui furându-le inimile în timp ce juca. Acela era elevul din anul terminal care se transferase de la altă școală, băiatul numit Crawford. ... A doua zi, Bianca se trezi cu tot corpul simțindu-se nefiresc de obosit și îndurerat. Stătu în fața chiuvetei, ținând periuța de dinți și privind lung în oglindă. Amețită, își aminti visul de azi-noapte. Acel elev mai mare din amintirile ei, Crawford, era prințul viselor imposibile ale oricărei fete. Pe atunci, ea era mică, neînsemnată și agresată la școală. Nici măcar nu înțelegea încă ce însemna dragostea dintre un bărbat și o femeie, așa că, atunci când se simțea cel mai neajutorată și disperată, fanteza cu lăcomie că avea un frate mai mare care să o protejeze. Mai târziu, când ajunse la vârsta primelor gânduri romantice, realiză că băiatul care îi apărea brusc în minte era acel elev numit Crawford, care studiase doar un an la liceul vecin înainte de a dispărea. Gândurile îi rătăciră, dar fu curând readusă la realitate de apa care dădea pe dinafară din chiuvetă. Își scutură capul și se blestemă în sinea ei pentru că era atât de respingătoare! „Bianca, nu mai meriți să-l placi!” ... Se încuie în cameră. În acea noapte, Bianca primi un mesaj. Acel bărbat era din nou aici. Faye era destul de surprinsă. La urma urmei, tânărul stăpân fusese aici chiar noaptea trecută, deci de ce se întorcea din nou în seara asta? Reședința izbucni într-o agitație febrilă. Trebuiau să pregătească totul cât mai repede! Bianca simțea deja că trupul i se destramă, dar nu putu să formuleze nicio cerere legată de frecvență... Luke purta o pereche de pantaloni negri eleganți și o cămașă albă. După ce intră în reședință, merse direct în dormitorul în care stătea Bianca. Ea nu îndrăznea să spună nimic. Abia respira! Camera era atât de liniștită încât chiar și sunetul unui ac căzând ar fi fost insuportabil de zgomotos! Luke își ținea haina în mâna dreaptă, ridicând mâna stângă. Ochii îi erau fixați strâns pe femeia legată la ochi, iar apoi își puse palma mare pe ceafa ei, trăgând-o ușor spre el până când ea fu lipită de corpul lui! Bianca se împiedică, înțepeni și își ținu respirația. Nu îndrăznea să miște niciun mușchi! Luke coborî privirea spre fata care era practic în îmbrățișarea lui. I se mișcă mărul lui Adam și își strânse buzele subțiri, privirea căzându-i pe fața ei curată și deschisă, cam de mărimea palmei sale. Ochii îi deveniră treptat mai fierbinți, privirea arzătoare coborând încet. În cele din urmă, privi buzele ei fragede... Totuși, contractul specificase clar un lucru: fără săruturi. La naiba, chiar începea să regrete una dintre condițiile pe care le impusese! — Să începem, spuse bărbatul cu voce răgușită. Își aruncă haina deoparte și stinse luminile în timp ce o ridica în brațe. Ea își încruntă profund sprâncenele în întuneric și își înfipse dinții în pernă! Nu îndrăznea să scoată niciun sunet!