Marcus „Și la ce naiba crezi că a fost asta?” Vocea mea era aspră, nu era tonul obișnuit pe care-l foloseam când vorbeam cu el, dar de data asta trebuia să se schimbe. „Tată.” Ochii mei s-au încrețit și Ian a expirat. „Îmi pare rău, dar e adevărat.” Nu avea niciun regret pe chip pentru că era atât de insensibil și nepoliticos în prezența mea. Poate că ăsta e unul dintre motivele pentru care Ian n