„Zâna Beată” era unul dintre cele mai bune restaurante private din Horington. Fiecare fel de mâncare servit era exemplar, iar localul accepta doar clienți de profil înalt. Rezervările trebuiau făcute cu cel puțin o lună înainte. Madilyn reușise să rezerve o masă ieri, folosindu-se de relațiile ei. Interiorul restaurantului era rafinat; un paravan despărțea fiecare masă, intrarea fiecărei încăperi era făcută din lemn, iar clădirea nu avea acoperiș. Când cădea noaptea, candelabrul de deasupra emana o vibrație foarte antică și emblematică, și cineva s-ar fi simțit ca și cum ar lua cina sub lumina lunii. Micul grup a intrat în clădire și s-a așezat la o masă de colț. Nu a trecut mult timp până când ospătarii au sosit cu mâncarea lor. Îngrijorată că fetița s-ar simți inconfortabil, Roxanne i-a acordat toată atenția, hrănind-o și ștergându-i gura la fiecare ocazie. Archie și Benny stăteau lângă ele. Văzând-o pe Estella cum se bucură de mâncare, inimile lor s-au topit și au încercat cât au putut de mult să curețe cât mai mulți creveți pentru ea. Estella nu s-a oprit din mestecat, menținându-și atenția asupra grămezii tot mai mari de mâncare din fața ei. „Ați auzit ce s-a întâmplat? Prințesa familiei Farwell a dispărut! Familia a scotocit tot orașul după ea, dar tot nu o găsesc.” Deodată, o voce s-a auzit venind de la masa de lângă ei. Următoarea persoană care a vorbit a sunat mai precaut. „Nu cumva a fost răpită? Oricine a făcut-o sigur are nervi de oțel. Cine ar îndrăzni vreodată să pună mâna pe ea? Este fetița prețioasă a lui Lucian Farwell! Trebuie să se fi săturat de trăit.” Mișcările lui Roxanne au încetinit vizibil la menționarea numelui lui Lucian, și a început să se piardă în gânduri. Conversația a continuat oricum. „Nu-i așa? Micuța prințesă poate că e mută și nu a spus niciodată un singur cuvânt, dar totuși trăiește cea mai bună viață. Ce noroc pe capul ei!” Mută? O expresie de suspiciune a fulgerat în ochii lui Roxanne în timp ce s-a oprit din mișcare. Fetița prețioasă a lui Lucian este mută? Acest copil pe care l-am luat cu mine nu a scos un cuvânt. Judecând după comportamentul și hainele ei, chiar arată ca cineva din familia Farwell. Și acel bărbat de la telefon! Vocea lui... La gândul ăsta, Roxanne și-a înăbușit uimirea în timp ce s-a întors spre copilul din stânga ei. Aparent observând privirea ei, fata s-a uitat la ea cu ochii plini de nedumerire. De îndată ce ochii lor s-au întâlnit, Roxanne s-a simțit ca și cum ar fi fost lovită de trăsnet. „Copilul ăsta... Nu cumva e fiica lui Lucian?” Madilyn a pus jos tacâmurile și s-a uitat la copil timp de câteva secunde. „Ar fi prea mare coincidența, nu-i așa?” a întrebat ea, plină de speranță. Fiind cea mai bună prietenă a lui Roxanne, știa tot prin ce trecuse fosta în ultimii șase ani. Fata asta arată ca și cum ar avea în jur de cinci sau șase ani, ceea ce înseamnă că are cam aceeași vârstă cu Archie și Benny. Dacă ar fi cu adevărat fiica lui Lucian, asta înseamnă că ar fi avut un copil cu prima lui iubire imediat după ce Roxanne a divorțat de el. Tipul ăsta chiar că nu a putut să aștepte, nu? Roxanne chiar merită pe cineva mai bun decât el. Neștiind la ce se gândește prietena ei, Roxanne și-a amintit toate evenimentele care au urmat după ce a întâlnit acest copil. Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât era mai sigură că fetița așezată lângă ea era fiica lui Lucian. „Aș zice că am dat lovitura de data asta”, a remarcat ea cu o grimasă. Văzând cât de sigură părea femeia, Madilyn a simțit cum îi scade inima în timp ce se uita la copilul cu aspect confuz. „Ce ar trebui să facem atunci? Lucian probabil că e pe drum acum!” a șoptit ea. Roxanne a început să intre în panică. Un scurt moment mai târziu, i-a înmânat telefonul lui Madilyn. „Ia telefonul meu și preface-te că e al tău. O să-i scot pe Archie și Benny de aici. Te vom aștepta în parcare.” Madilyn a dat din cap în semn de înțelegere. Totuși, văzând-o pe fetiță cum rămâne perplexă, inima lui Roxanne s-a strâns. „O să ți-o las pe micuța asta ție.” Apoi s-a întors către proprii ei doi copii. „Haideți.” Cei doi băieți au urmat-o ascultător, fără să pună întrebări. În timp ce trecea pe lângă fetiță, Roxanne a simțit o tragere ușoară de mânecă. Arătând conflictuală, s-a întors spre copil, doar pentru a o vedea pe aceasta din urmă ținându-se strâns de mâneca ei, arătând extrem de agitată. Văzând expresia îndurerată a fetei, Roxanne a simțit cu adevărat cum i se strânge inima. Indiferent de ce s-a întâmplat între ea și Lucian, știa că acest copil nu trebuia niciodată învinuit. În cele din urmă, a consolat-o pe cea mică: „Trebuie să plec acum. Doamna asta de aici va avea grijă de tine, așa că așteaptă aici, bine? Tăticul tău va veni curând.” Cu asta, a forțat mâna copilului să se desprindă de ea și a ieșit repede din camera privată, fără să se mai uite înapoi. În același timp, Madilyn a instruit în grabă personalul să ia cele trei seturi folosite de farfurii și tacâmuri. Nu mult după ce ospătarii au făcut cum li s-a spus, ușa de lemn a fost împinsă. Un grup de bodyguarzi îmbrăcați în negru stăteau în două rânduri, făcând o cale între ei. Văzând asta, Madilyn și-a îndreptat instinctiv spatele și s-a uitat la intrare, încercând cât a putut de mult să pară calmă. Apoi, a văzut cum un Lucian cu aspect glacial își face drum în cameră.