Nalaila, sora lui dragă. Renunțase să o mai vadă vreodată în formă muritoare. Închise ochii și acolo era ea, în formă muritoare, chiar acolo, în amintirile care începeau să se estompeze cu timpul, dar el făcea tot ce putea ca să se agațe de ea cu disperare. Părul palid, atât de blond încât era aproape auriu, ochii ei căprui frumoși, zâmbetul ei minunat... "Lasă-mă, Degar. Vreau să fiu singur." Sin