„Îmi pare atât de rău.” Până și asta i se părea insuficient ei însăși. Nici lacrimile nu se mai opreau. „Dar părinții tăi?” El îi dăduse mâna la o parte de pe umăr, ca și cum nu ar fi putut suporta să fie atins. „A fost prea mult pentru mama… totul, mai ales ce s-a întâmplat cu Nalaila. Ce s-a ales de fetița ei…” O pauză. „Și-a luat viața în a cincea zi după întoarcerea noastră.” Ismena rămase f