„Dumnezeule!” Am rămas cu gura căscată la scena din fața mea. „L-a omorât!” am gâfâit. „Știu, nu?” Tommy chicotește spre mine. Mi-am mutat privirea spre el, întrebându-mă de unde are tupeul să râdă la o scenă ca asta. „Cum poți să râzi?” am întrebat. Omul de la televizor tocmai a împins un băiețel de pe o clădire înaltă. O liniște deplină umple camera timp de aproximativ o jumătate de oră, îna