Zâmbetul de pe fața lui Anson se adânci. „Spune-mi Tătic.” „Imposibil!” Maxilarul lui Iulian se încordă în timp ce scuipă cuvântul încet. „Atunci cheamă-o pe mama ta aici!” Anson nu era deloc supărat. Iulian scrâșni din dinți. „Am spus că îmi asum singur vina. Nu mă poți înțelege?” „Bine, atunci răspunde-mi la trei întrebări.” Iulian se încruntă, uitându-se la el cu prudență. „Cum o cheamă pe mama