Perspectiva lui Dominic: În sfârșit sunt căsătorit, exact așa cum a vrut tatăl meu. Era singura modalitate prin care aș fi putut prelua conducerea companiei. Cât de nedrept. Ca prim fiu născut, e dreptul meu să preiau conducerea. Nu am vrut să mă căsătoresc cu Vanessa, dar nu am avut de ales. Încă îmi doresc să nu fi fost nevoie să fie așa, pentru că situația asta e de rahat. Ar fi trebuit să fac poze cu Carmella acum, ca nouă mea soție. Știu că o doare să mă vadă ținând-o în brațe pe Vanessa, chiar dacă e doar pentru presă, dar ea mă înțelege. Plănuiesc să mă revanșez față de ea. Nici măcar nu simt că e corect să o sărut pe Vanessa, motiv pentru care nu mi-am deschis gura când am fost declarați soț și soție. Spre surprinderea mea, nici ea nu și-a desfăcut buzele. Cum de nu a vrut să mă sărute? Va trebui să i-o plătesc pentru asta. Abia a trecut o oră de la cununia religioasă și deja se poartă cu aere de mare doamnă, doar pentru că nu mai este Vanessa Collins. Ca și cum lucrurile nu ar fi fost destul de rele, familia mea o iubește, toată lumea o iubește, inclusiv enervantul meu frate mai mic. Cum au putut să-i arate atâta afecțiune? Recunosc că e frumoasă, dar nu are nimic special. Toată acea dragoste și afecțiune ar trebui să se îndrepte către Carmella, dar, indiferent de ce s-ar întâmpla, asta nu se va petrece niciodată. De aceea mi-am ținut relația cu ea secretă încă de când au respins-o acum un an. Toți o urăsc și susțin că e din cauza naturii ei cu adevărat rele, dar refuz să cred asta. Singurul motiv pentru care o urăsc, în opinia mea, este pentru că e o femeie divorțată. A suferit atât de mult și, chiar și atunci când le spun asta, nu le pasă. Bine, le-am dat nora pe care și-o doreau, iar acum pot avea compania mea. Oricât de supărătoare a fost ziua de azi până acum, singurul lucru care m-a făcut fericit este vestea bună de la spitalul de copii. Una dintre fetițele în stare critică a avut o operație reușită și se va recupera complet. În momentul în care le zăresc pe Vanessa și Carmella îmbrățișându-se, Frank, cel mai bun prieten al meu, își aruncă brațul peste umărul meu. — Îți privești soția și iubita cum se iau în brațe? îmi spune el în batjocură. — Taci din gură înainte să te audă cineva. Mă uit precaut în jur, sperând că nu e nimeni suficient de aproape. Frank e singurul care știe adevărul și e de încredere. Chiar și după ce Vanessa și Carmella rup îmbrățișarea, încă zâmbesc, dar știu că Carmella o punea pe Vanessa la locul ei. Ea e soția mea doar pe hârtie. Când vine momentul să plecăm de la biserică, urc în aceeași mașină cu Vanessa și o văd pe iubita mea stând acolo singură, în timp ce mașina se îndepărtează. Îmi face cu mâna la fel ca toți ceilalți. Aș vrea să o pot face pe Vanessa să meargă cu altă mașină, ca să poată fi Carmella lângă mine, dar deocamdată nu e posibil. Mă liniștește faptul că, deși familiei mele nu-i place de Carmella, lucru care a fost evident la pozele de nuntă, ea va ajunge confortabil la următoarea locație. I-am cumpărat o mașină nou-nouță pe care să o adauge la colecția ei deja existentă. În timp ce continui să mă gândesc la ea, privesc fix pe geam. Nici măcar nu vreau să mă uit la Vanessa sau să vorbesc cu ea, dar trebuie să o fac atunci când îmi amintesc ceva. — Ce ați vorbit tu și Carmella când v-ați îmbrățișat? — Nimic ce te privește, spune ea direct. Pufnesc în timp ce o privesc. În comparație cu prima dată când am vorbit între patru ochi în acel apartament, îndrăzneala ei a atins noi culmi. Dar nu voi mai tolera această atitudine a ei. — Cum îndrăznești să-mi vorbești așa? Sunt soțul tău. — Pe hârtie. Nici măcar nu se uită la mine în timp ce își tapotează ușor fața. Asta tot nu mă oprește să o avertizez. — O să trebuiască să mă ocup de tine și să mă asigur că-ți știi locul. — Nu e nevoie. Îmi știu deja locul. Renunț. Nu o să intru în polemică cu ea. Se poartă cu atâta superioritate pentru că știe că și eu am nevoie de ea. Telefonul meu bipăie și asta mă face să mă simt mai bine când citesc mesajul și văd că e de la Carmella. Spune că e invidioasă că voi dansa cu Vanessa foarte curând, dar că, în afară de asta, voi dansa cu ea pentru mult timp. Ne apropiem de locație și e timpul să stabilesc niște reguli de bază. — Ascultă aici. Încă o dată, facem un spectacol și presa va fi acolo, așa că zâmbește și poartă-te de parcă mă iubești. — Același lucru e valabil și pentru tine. ~ Iată-mă, la primul dans cu nenorocita mea de soție, și mă doare gura de la zâmbetul ăsta fals, în timp ce ea face același lucru. — Abia aștept să mă duc la culcare. A fost o zi atât de lungă, spune ea, zâmbind în continuare cu dragoste. Evident, face aluzie la faptul că o să mă culc cu ea când vom merge în luna de miere. E timpul să-i reamintesc regulile. — Nu te ating, îi spun direct. — Nu-mi amintesc să fi spus că vreau să mă atingi. Am spus că abia aștept să mă duc la culcare. Fă diferența. — Știu să fac diferența. — Se pare că nu știi. Pufnește, slăbind strânsoarea degetelor noastre întrepătrunse. E semnalul să-i dau drumul și eu, iar toată lumea aplaudă. În timp ce toți ni se alătură pe ringul de dans, schimbăm partenerii și ajung să dansez cu mama. E atât de emoționată, încât, dacă machiajul ei nu ar fi de cea mai bună calitate din lume, s-ar întinde. — Ești atât de chipeș, fiule. — Mamă, încetează. Chicotesc. — Nu mă pot abține. Sunt atât de mândră de tine. — Știu, ai spus-o de atâtea ori. — Te rog să ai grijă de prețioasa mea noră. A vorbit atât de frumos despre tine și despre cum ai avut grijă de ea până acum. — Serios? Sunt surprins. — Să nu o rănești niciodată, pentru că dacă rănești acel copil dulce și vine plângând la mine... — Mamă, oprește-te. Mă strânge în brațe și amândoi chicotim. După ce toată lumea dansează o vreme, tatăl meu mă cheamă și stă de vorbă cu domnul Collins, socrul meu. Amândoi mă felicită din nou și trebuie să mă prefac încă o dată că îmi pasă. Continuă să vorbească despre cât de radiantă arată Vanessa pe ringul de dans și trebuie să mă prefac că-mi pasă în timp ce o privesc. A fost o actriță atât de bună. În același timp, arunc priviri furișe către Carmella, care dansează cu un străin, și urăsc faptul că nu-i pot opri. Apoi tatăl meu îmi atrage atenția când menționează că încă e surprins că Vanessa și Carmella sunt prietene. Înainte să înceapă să o insulte pe Carmella, mă scuz ca să pot sta de vorbă cu fratele meu. Nu am de gând să suport porcăria asta. ~ Am ajuns în sfârșit la destinația pentru luna de miere. Am închiriat o întreagă insulă deținută de un prieten. E frumos aici și abia aștept să o văd pe Carmella. Am aranjat ca ea să vină mai devreme, ca să ajungă înaintea mea. Șoferul duce o cutie la etaj pentru Vanessa și, deși mă prefac că nu știu ce e înăuntru, știu. Am auzit-o vorbind mai devreme cu cea mai bună prietenă a ei, care i-a dat-o cadou. E o cutie plină cu lenjerie intimă. Poate că s-a purtat ca o dură pe ringul de dans când a spus că nu vrea să o ating, dar cutia aceea spune altceva. M-am gândit deja la cum o voi respinge în seara asta, iar gândul mă umple de nerăbdare. Tot timpul cât merge înaintea mea, nici măcar nu se uită înapoi. E concentrată să vorbească cu menajera, pentru ca aceasta să o îndrume spre o cameră în care să poată dormi. Subliniază partea cu dormitul și pufnesc în sinea mea. Ce ipocrită. Pur și simplu moare de nerăbdare să o ating, mai ales că e virgină, lucru care încă mă surprinde, pentru că poate avea orice bărbat vrea să și-o tragă, doar că nu pe mine. După ce urc scările, menajera pe care am desemnat-o să aibă grijă de Carmella mă conduce la dormitorul unde se află ea, iar partea cea mai bună e că Vanessa o ia în direcția celuilalt hol. Când ajung la ușa dormitorului meu, menajera se scuză și îmi ling buzele gândindu-mă la cine mă așteaptă înăuntru. Imediat ce intru și închid ușa, Carmella e pe pat, halatul ei mătăsos ascunzând ce se află dedesubt. — În sfârșit te pot avea doar pentru mine, spune ea, ridicându-se de pe pat și lăsând halatul să cadă pe podea. Lenjeria intimă arată sexy pe ea și mă excită. De îndată ce sunt suficient de aproape, o trag brutal mai aproape pentru un sărut, unul de care mă bucur pe deplin, spre deosebire de ce s-a întâmplat cu Vanessa. Când îmi vine ea în minte, îmi amintesc de cutia cu lenjerie pe care o are cu ea și de faptul că mă va aștepta îmbrăcată într-una din acele piese. Gândul de a o respinge mă excită atât de tare, încât trebuie să mă duc să văd ce face. Va fi șansa mea de a i-o plăti. — Iubito, dă-mi doar un moment. Mă îndepărtez de buzele Carmellei, rujul ei fiind deja întins. — Ce s-a întâmplat? Își trece încet mâna pe pieptul meu, în timp ce ajunge la primul nasture. — Mă întorc imediat. Trebuie doar să o pun pe Vanessa la locul ei și să-i amintesc că nu mă va avea în seara asta, niciodată. — Îmi place cum sună asta. Dar mai bine te grăbești, pentru că deja sunt udă pentru tine. Îmi mușc buza de nerăbdare și abia aștept să mă întorc, așa că plec imediat să ajung la camera Vanessei în timp ce îmi șterg rujul de pe buze. După ce bat la ușa Vanessei, durează ceva până deschide. Probabil își retușează machiajul pentru mine. Când în cele din urmă deschide ușa, rămân șocat în timp ce o măsor din cap până-n picioare.