Dean: „Unde dracu’ crezi că te duci?” am întrebat, încruntându-mă la Mariana care se îndrepta spre mașină în timp ce eu ieșeam din casă spre muncă. Nu eram prost, știam că nu avea nimic de făcut atât de dimineață. Era ceva ce părea să uite adesea, că știam unde se duce și unde nu. Asta am învățat să țin minte, luându-mi precauțiile după orice cascadorie încerca să facă înainte. „Îmi pare rău, dar