Iris: M-am trezit așezată în fața ușii casei mele, fără să știu unde să mă duc, pierdută în mulțimea gândurilor care mă năpădeau, simțind o durere mai mare decât credeam vreodată că voi simți. Mai ales, eram furioasă, și problema era că nu voiam ca fiica mea să vadă aceste emoții în mine. Era ceva împotriva căruia luptam adesea, și totuși, iată-mă, slăbind. Știam că voi ajunge să merg la părinții