Dean: „Mami”, spuse Lillian, alergând entuziasmată spre Iris, care zâmbi în ciuda durerii pe care o simțea. Faptul că reușea să zâmbească la vederea fiicei sale, fără să vrea ca aceasta să simtă că mama ei este supărată, era ceva ce nu puteam să nu respect la ea. Mă făcea să mă întreb de câte ori plânsese și își ștersese lacrimile în fața copilului ei doar pentru a-și ascunde durerea, pentru a se