Iris:
— Tati, am spus, zâmbind bărbatului în timp ce intram în salonul de spital unde era internat. Era una dintre puținele dăți când mi se permitea să-l văd bolnav. Bărbatul, fiind eroul meu, și știind că era, în ciuda tuturor conflictelor, rareori îmi permitea să-l văd într-o stare de slăbiciune.
Zăcea în pat cu o mască de oxigen pe față. O, cât de mult uram să-l văd în starea asta, nici nu pute
















