M-am uitat fix la Ryan. În ochii lui se citea uimire, ca și cum m-ar fi prins cu mâța-n sac. A ridicat o sprânceană. „Ce?” Mi-am ferit privirea de el și m-am uitat în jur să văd dacă l-a auzit cineva. Toți se uitau la noi, șușotind între ei. Nu vorbise destul de tare ca să fie auzit. Am închis ochii și am respirat adânc. Am deschis ochii și m-am uitat la el. „Te poți da la o parte?” „De ce?” „Ce vrei, Ryan?” „De ce nu mi-ai spus despre tine când te-am întrebat cine ești?” Am dat ochii peste cap. „Nu mi s-a părut important să-ți spun despre mine. Și oricum nu suntem chiar atât de apropiați.” A tăcut. M-am uitat la el, gândindu-mă că poate am fost un pic nepoliticoasă. Dar m-am înșelat amarnic! Zâmbea șiret. Aveam chef să-i trântesc un capac după zâmbetul ăla. „Ryan, ce faci cu ea?” Am auzit o voce și m-am uitat în spatele lui. Era Sophia. Era fiica lui Delta din haita noastră. Toată lumea știa cine e, și de-asta se plimba prin școala noastră ca o regină. Prima ei țintă fusese Ethan; cu toate astea, lui nu i-a păsat niciodată de ea. Ryan s-a dat un pas înapoi de lângă mine și s-a întors. „Nimic, draga mea. M-am gândit că am nevoie de cineva care să-mi arate școala.” „Ce? Trebuia să-mi spui mie asta. Hai să mergem. O să-ți arăt eu totul.” a spus Sophia fericită. Câteva fete păreau și ele interesate. Mi se făcuse greață uitându-mă la ele. Cum puteau să le placă un băiat ca Ryan? Doar dacă nu cumva erau și ele interesate de o aventură de-o noapte ca și el. Ryan s-a întors spre mine. „Și tu.” M-am uitat la el. Mi-era teamă că o să spună tuturor despre mine. „Încântat de cunoștință, scumpo.” A chicotit și mi-a făcut cu ochiul. Am rămas perplexă. S-a întors și s-a dus la Sophia. A încolăcit-o cu brațul în jurul taliei și au plecat să vadă împreună școala. Toată lumea se uita încă la mine. Eram atât de furioasă încât nu puteam explica. Fierbeam. Tocmai dăduse celorlalți un motiv să fie atenți la mine, ceea ce nu-mi plăcuse de la început. Teresa s-a repezit la mine. „E totul în regulă?” A întrebat cu o față îngrijorată. „Ce s-ar putea întâmpla?” „I-am văzut pe Ethan și Julie. Apoi i-am văzut pe Ryan și Sophia venind dinspre partea asta. Acum toată lumea se uită fix la tine.” „Nu s-a întâmplat nimic. Ryan mă enerva.” „Cum adică? De ce?” Am clătinat din cap și mi-am deschis din nou dulapul. „La ce vă uitați toți?” Am auzit-o pe Teresa țipând la ceilalți. Toți și-au ferit privirea de mine. Teresa avea o aură care putea să reducă pe oricine la tăcere, trebuie să recunosc. Era o femelă beta. Și-a scos și ea cărțile și am mers la ore. La ultima oră era o clasă combinată cu studenți din toți anii. Conform orarului, Teresa nu era la ora asta cu mine astăzi. Nu eram prietenă cu ceilalți, așa că de fiecare dată trebuia să merg singură la oră. Cu toate astea, și Ethan era la ora asta. M-am uitat în jur și am văzut că erau două locuri libere în spate, lângă fereastră. Dar apoi am văzut cine stătea în fața locurilor ălora. Ethan și Julie stăteau acolo. Mi-am mușcat buzele nervoasă și am mers mai departe. Nu m-am uitat la Ethan. Modul în care m-a insultat aseară a fost suficient ca să-l evit, și avea din nou o iubită. Așa că ar trebui să mă abțin. M-am așezat pe scaunul din spatele lui Julie. Am încercat să evit să mă uit în față. M-am uitat pe fereastră. Cerul era senin astăzi. Era o zi însorită. Lumina soarelui cădea pe banca mea de la fereastră. „Domnule Iversen, sunteți în întârziere.” Am auzit vocea profesorului William. Am întors capul și l-am văzut pe Ryan stând la ușă. „Păi, am fost ocupat să colin- adică să mă uit în jur, domnule profesor.” A răspuns el nepăsător. Profesorul William era dur. Nici măcar pe Ethan nu-l trata ca pe un rege, așa că Ryan nu era special pentru el. „E prima ta oră, așa că trec cu vederea. Data viitoare, să nu mai întârzii. Altfel-” „Altfel, dați-mi detenție sau tăiați-mi din note. E-n regulă, domnule profesor. Stați liniștit.” Modul în care Ryan l-a întrerupt pe domnul William i-a șocat pe ceilalți. Ryan s-a uitat în jur și ochii lui s-au întâlnit cu ai mei. Zâmbetul lui șiret infam i-a revenit pe față. „Uite ce bun e!” Am auzit niște fete. Cum puteau să șoptească atât de tare!! Am încercat să-mi ascund imediat fața cu mâinile de Ryan. Ethan și-a întors capul spre mine, ca și cum ar fi văzut la cine se uita Ryan. Nu m-am uitat la Ethan. De ce aș face-o? Nu a spus el că nu sunt genul lui? „Nu te mai ascunde, scumpo. Nici măcar nu te ascunzi bine. Vino-ncoa. Lasă-mă să te ascund în jacheta mea.” Toată lumea l-a auzit pe Ryan și a râs. Mi-am luat mâinile de pe față și m-am uitat urât la Ryan, care acum stătea lângă mine. „ATENȚIE, TOATĂ LUMEA.” Profesorul William a țipat la toți. M-am uitat repede la celelalte fete. Se uitau urât la mine, ca și cum aș fi comis o crimă. „Ce? Cred că sunt cu el? S-a întors abia ieri. Ce-i cu ele??’ „Concentrați-vă, concentrați-vă. Sau vreți să mergeți cu mine în detenție?” L-am auzit din nou pe Ryan. Am închis ochii și mi-am strâns pumnii. Băiatul ăsta îmi scotea peri albi. De ce mai vorbea cu mine? Nu ne cunoșteam atât de bine. Ei bine, uneori mergeam cu mama la casa haitei când eram mică. Așa că l-am văzut destul de mult timp. Asta a fost tot. Sau ne-am jucat de una sau de două ori, poate, nu mai mult de atât. L-am evitat și am încercat să fiu atentă la oră. „Vă rog să încercați să înțelegeți totul și nu voi mai repeta.” Profesorul William a spus asta și s-a întors spre proiector ca să arate ceva. Cu toate astea, ochii mei erau pe Ethan. Nu arăta bine pe scaunul lui acolo. Fața lui era posomorâtă. Nu am văzut-o pe Julie să vorbească cu el în toată ora. Un alt lucru pe care l-am observat a fost că acești doi frați nu vorbeau niciodată unul cu celălalt. Circula un zvon că nu se plac. De ce oare? Cumva m-am pierdut în profilul lui Ethan. El era singurul pentru mine. Indiferent cine mi-ar fi ieșit în cale, l-aș fi ales pe el fără să mă mai gândesc. Cu toate astea, fața lui îmi amintea și de ce a spus aseară în club. Deodată, am simțit o respirație în urechea mea dreaptă. Aproape că am gâfâit tare, dar m-am abținut când l-am auzit pe Ryan. „Înțeleg. Ești îndrăgostită de el.”