Stefano: Am intrat în camera unde stătea nenorocitul fără să spun un cuvânt timp de câteva secunde, în timp ce-l priveam fix pe bărbatul ai cărui ochi erau ațintiți asupra mea. A trebuit să-mi înfrânez mârâitul surd care aproape-mi scăpase de pe buze, vrând să-l avertizez să nu spună ceva care să mă enerveze. Știa că nu-mi doream altceva decât să-l omor chiar acum, dar știam mai bine decât să fac