Ea își duce o mână tremurândă la buze și nu mă pot abține; mă ridic din nou de pe scaun, mergând spre ea ca să o pot ține la piept. Se apleacă spre mine și inima îmi zboară pe măsură ce moliciunea ei se topește în mine. "Oh, Dumnezeule. Nu știam. Îmi pare atât de rău." Se văicărește la pieptul meu, mâna mea în jurul taliei ei strângându-se. Nu vreau mila ei. Am depășit-o de mult pe Kathryn. "Nu ai