Încerc să-mi îndes ouăle în gură cu furculița, să-mi astup nervii, anxietatea târâtoare punând stăpânire pe simțurile mele, dar apoi îmi cobor privirea asupra mâinilor mele tremurânde și nu mai pot pretinde nimic. Casa este prea liniștită. Prea imensă. Prea luminoasă. Îmi amintește de când m-am mutat prima dată aici. Mă simțeam sufocată cu mama respirându-mi în ceafă, cerându-mi să fiu o tânără no
![Dragoste la prima degustare [Animalul de companie al tatălui ei vitreg]](/_next/image?url=https%3A%2F%2Fcos.ficspire.com%2F2025%2F07%2F15%2F5550b97aa9a94690b3291601c2837942.jpg&w=384&q=75)















