„Amelia...” Atât pot spune, privind buzele ei tremurând lângă mine, făcând tot ce poate să-și rețină lacrimile. Mă simt ca un nemernic. Unul prost de-a binelea. La naiba.
„M-a oprit când urcam să te întâlnesc ieri. Mi-a arătat înregistrarea. Era clar. Eram noi. Pe biroul tău. El cere... a spus... vrea...” Vocea Ameliei se stinge pe măsură ce rămâne fără aer și un plânset îi scapă printre buze.
O s
![Dragoste la prima degustare [Animalul de companie al tatălui ei vitreg]](/_next/image?url=https%3A%2F%2Fcos.ficspire.com%2F2025%2F07%2F15%2F5550b97aa9a94690b3291601c2837942.jpg&w=384&q=75)















