ARDEN "În sfârșit," am oftat ușurată când am ajuns la cămin. Am privit clădirea semi-înaltă din fața mea. Cu cele șapte etaje ale sale, se remarca ca fiind puțin mai uzată în comparație cu restul infrastructurii campusului. Dar nu mă pot plânge; era cea mai accesibilă opțiune disponibilă. Pășind pe ușă, am fost întâmpinată de un interior care era chiar mai rău decât exteriorul. Canapele rupte și mese sparte umpleau zona comună, rămășițe a ceea ce păreau a fi mai multe lupte care avuseseră loc fără niciun efort de a repara. Femeia de după tejghea părea complet plictisită, aranjându-și cu meticulozitate unghiile – de la picioare. Mi-am dres vocea o dată, dar ea a ridicat o mână, reducându-mă la tăcere în timp ce se concentra asupra designului complex de pe degetul mic de la picior. Părea să fie... o cireașă? Cum va încăpea asta pe o unghie atât de mică? După un moment, a oftat ușurată și, în sfârșit, s-a uitat la mine, încă cu piciorul pe masă. "Ce-ți trebuie?" a întrebat ea. "Ăm, sunt o chiriașă nouă," am răspuns, schițând un mic zâmbet. "Arden Stone." Cu un alt oftat, s-a uitat la laptop și și-a strâns ochii înainte de a da din cap. "Îți văd numele. Ai plătit depozitul inițial?" "Da," am spus. "Hmm," a fredonat ea. "Asigură-te că plătești chiria la timp. Nu vrem să mai izbucnească o altă luptă. Hades nu-i apreciază pe cei care fac plăți cu întârziere." Ochii mi s-au mărit. "Ce?" Ea a ridicat o sprânceană. "Vei fi o problemă?" "Nu, nu," am răspuns repede, dând din cap. "Bine," a zâmbit ea. "Numele meu este Maisey și sunt liderul căminului. Dacă ai probleme, vorbește cu mine între orele 8 și 10 dimineața și seara – STRICT. Sunt și eu studentă." Am dat din cap din nou. Ea a scotocit prin sertare și mi-a înmânat o cheie ruginită. "Camera 707," a spus ea. "Este o cameră comună, știi asta, nu?" "Da," am confirmat. "Pot lua liftul?" Ea a izbucnit în râs, lăsându-mă confuză. "O, draga mea. Liftul nostru este stricat de cinci ani. Ia scările." Am ridicat o sprânceană. O școală ca Elite avea astfel de condiții de locuit? Totuși, părea că era pe punctul de a face o criză de nervi dacă mai puneam o întrebare. Așa că am dat din cap și mi-am făcut drum, luând scările până la ultimul etaj. Călătoria a fost mai puțin decât plăcută. Bărbați și femei fără cămașă lâncezeau pe holuri, unii chiar se sărutau și erau pe punctul de a face sex. Sticle de bere umpleau podeaua, iar șervețele cu substanțe necunoscute se agățau de pereți. Am dat din cap și m-am grăbit spre camera mea, oftând ușurată când am constatat că etajul șapte nu era la fel de haotic ca celelalte. Am introdus cheia și am răsucit-o, închizând repede ușa în urma mea și sprijinindu-mă de suprafața tare. "Nașpa, nu?" a întrebat cineva dintr-o dată. Am sărit șocată, trezindu-mă față în față cu o femeie izbitoare, cu pielea deschisă la culoare și părul ondulat. "Nu țipa," a spus ea. "Pereții de aici sunt subțiri ca hârtia." Mi-am pus o mână la inimă. "Îmi pare rău. Pur și simplu nu mă așteptam să fie cineva aici." "Nicio problemă," a spus ea, ridicându-se de pe podea unde își aranjase lucrurile și oferindu-mi mâna. "Eu sunt Tessa și cred că suntem colege de cameră." Un mic zâmbet mi-a apărut pe buze. Aveam deja un sentiment bun despre ea. "Arden," am spus, strângându-i mâna. "Îmi pare bine să te cunosc." Ea și-a acoperit gura pentru un moment. "Ești atât de frumoasă," a declarat ea. Ochii mi s-au mărit și am dat din cap. "E prea mult," am răspuns timid. "Tu ești cu siguranță mai frumoasă." "Ai încredere în mine," a spus ea, bătându-mă pe umăr. "Ești cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată." Obrajii mi s-au îmbujorat în timp ce am privit în altă parte. "Oricum, ești și tu boboc?" a întrebat ea. Am dat din cap, punându-mi geanta pe partea mea de cameră. "La fel ca tine," a zâmbit ea. "Să sperăm că avem același program. Zeița Lunii știe că am nevoie de o prietenă în locul ăsta." Am chicotit și am dat din cap. "E bine că nu avem cursuri astăzi, nu? Ne putem odihni." Ea și-a înclinat capul, părând gânditoare. "Trebuie să participăm la adunarea generală, totuși." "Huh?" am întrebat, întorcându-mă spre ea cu sprâncenele încruntate. "Adunarea generală – au postat-o pe 'Echo', pagina școlii." "La naiba," am murmurat. Mama îmi luase telefonul înainte să pot verifica. "Cât e ceasul?" Chiar atunci, sirene au răsunat pe tot campusul, făcându-mă să îngheț. Ochii lui Tessa s-au mărit. "Acum!" a exclamat ea, apucându-mă de încheietura mâinii și trăgându-mă afară pe ușă. "Stai, stai," am protestat. "Trebuie să alergăm până la sala principală?" Ea s-a încruntat ușor. "Să alergăm?" "O să ne transformăm sau ceva de genul?" Ea a chicotit, dând din cap. "Nu, proasto. Avem un autobuz gratuit pentru toți! Hai, să mergem." *** Sala era deja arhiplină când am ajuns eu și Tessa. Ne-am așezat pe scaunele din spate, ceea ce mi se potrivea foarte bine. L-am zărit pe fratele meu și pe Sienna stând aproape de față și de centru și am vrut să-i evit cu orice preț. Dar unde era Jaxon? Am dat din cap, respingând gândul. Nu voiam să-i acord nenorocitului ăluia nici măcar un moment din atenția mea. "Uf," a oftat Tessa ușurată. "Am reușit! Nu putem rata anunțul Alpha pentru fiecare facțiune. Trebuie să alegem cu înțelepciune, astfel încât să avem o ședere pașnică la școală." Încruntarea mea s-a adâncit cu fiecare cuvânt. "Să alegem... un Alpha?" am întrebat. Ea s-a uitat la mine confuză. "Da," a răspuns ea. "Asta ar fi cel mai ideal. Ai automat o gașcă și poți construi conexiuni." "Despre ce vorbești?" Sprâncenele ei s-au încruntat. "Nu-mi spune – nu știi lucrurile astea?" "Nu," am spus. Ea a scos un mic chicotit de neîncredere. "Ai fost ținută sub clopot toată viața?" Mi-am strâns buzele. Ei bine, părinții mei m-au restricționat mult mai mult decât pe frații mei, controlându-mi practic viața ca și cum ar fi fost a lor. "Îți voi spune toate detaliile," a spus ea cu un zâmbet de înțelegere. "Deocamdată, concentrează-te pe față. Alphas sunt pe cale să fie introduși."