TESSA Nu știam de cât timp eram acolo. Lacul stătea nemișcat în fața mea, întunecat ca o foaie de sticlă, reflectând luna care se ridica și cerul cu dungi aurii de deasupra, înainte ca ultimele urme de lumină să dispară complet. Ochii mei erau umflați – poate chiar și roșii. Plânsesem prea mult timp și iată-mă, redusă la această stare. Un chicot mic mi-a scăpat de pe buze când mi-am zărit chipul r