Andre era aproape sigur că Isaac era în stare de șoc. Nu scosese niciun cuvânt de cel puțin cinci minute. Ochii îi erau atât de dilatați, încât păreau gata să-i sară din orbite, ca-n desenele animate, iar fața îi era albă ca varul, la fel ca-n ziua aia, în clasă.
„La naiba! Andre, de ce-ai făcut asta?”, se mustră el în gând. Nu voise să spună. De fapt, nu avea de gând să rostească acele cuvinte câ






