Adira era gata să plece a doua zi dimineața, era atât de fericită că fiul ei era sănătos. Nu suporta să stea departe de el. Duncan roia în jurul amândurora, plin de mândrie și protecție. Se uită la fiul ei: „Ei bine, micuțule, e timpul să mergem acasă.” El îi strânse degetul în pumnul său mic, ca și cum ar fi fost de acord. Era uimită de abilitățile lui, abia avea o zi. Purta o căciuliță albastră