La jumătate de oră mai târziu, Lenore trânti capota mașinii, ocoli mașina și îl chemă pe Kevin să iasă de sub ea, aruncându-i cheia franceză din mână. Aruncând o privire spre cei doi bărbați care stăteau ca niște indicatoare lângă ea, spuse leneșă: "Am înlocuit două piese. 1700 de lei. Plata cash sau prin transfer?" Lenore era cu siguranță atrăgătoare și, chiar dacă mișcările ei erau brute în timp ce lucra, era ceva plăcut să o privești. Wayne se pregătise deja pentru ce era mai rău, gândindu-se că ar putea cheltui o mulțime de bani doar pentru a se bucura de priveliștea unei fete drăguțe la lucru. Când auzi asta, ochii i se măriră de surpriză. Se repezi să verifice mașina, clar șocat. "Chiar ai reparat-o?" Lenore îl ignoră și scoase telefonul. Pe încheietura mâinii stângi, brățara inteligentă neagră se învârti. Vocea ei era rece și distantă. "Cine plătește?" Când Silas văzu telefonul argintiu în mâna ei, expresia i se schimbă ușor. Mâna lui dreaptă bine definită băgă în buzunar și scoase propriul telefon, cu un inel negru simplu pe degetul mic. Chiar când se pregătea să scaneze codul, Lenore se întoarse brusc și strigă la Kevin: "Încasează plata." Kevin apucă repede codul QR al magazinului și alergă ca un cățeluș nerăbdător. Silas se opri aproape imperceptibil în timp ce ținea telefonul, apoi se întoarse și îl lovi ușor pe Wayne. Cu o expresie goală, spuse: "Mașina ta. Tu plătești pentru ea." Wayne rămase fără cuvinte. Purta un zâmbet reticent în timp ce plătea. "Serios? N-ai folosit-o tu?", se întrebă el. ***** Chiar dacă Troy nu ar fi apărut azi, Lenore avea de gând să meargă la Jinslenburg oricum după ziua de azi. După ce explică unele lucruri lui Kevin și celorlalți din magazin, Lenore își aruncă piciorul lung peste motocicleta ei, își puse casca și porni ca vântul. Zece minute mai târziu, se opri în fața unei case albe cu două etaje, lângă o dumbravă de bambus la marginea orașului. Un Bentley negru era parcat afară. Părea familiar. Lenore se uită chiorâș, ochii ei alunecând spre curtea mică și, sigur, îl zări pe Silas și pe Wayne. Ochii lui Wayne se luminară de entuziasm când o văzu. "Hei, drăguță! Ce faci aici?" Silas ridică o sprânceană, cu o sclipire curioasă în ochi. Lenore aruncă o privire spre Wayne. "Idiotule." Chiar atunci, Pedro, unchiul din partea tatălui lui Wayne, ieși din casă, ochii lui afundați și tulburi licărind de interes. "Vă cunoașteți?" "Da. Ne-am întâlnit acum un moment..." "Nu, nu ne cunoaștem." Wayne și Lenore vorbiră în același timp, unul cu entuziasm, celălalt rece și detașat. După ce auzi cuvintele lui Lenore, Wayne rămase fără cuvinte. "E destul de interesantă," se întrebă Silas. Buzele lui formară un zâmbet semnificativ în timp ce îi explica lui Pedro: "Ne-a reparat mașina." Erau aici de ceva timp, vorbind despre reparația mașinii. În oraș, Lenore era singura femeie care putea repara mașini. Din momentul în care Wayne o descrisese ca fiind tânără și frumoasă, Pedro bănuise că este Lenore și acum nu era surprins să audă asta. Știind că Lenore era mereu ciudată și distantă, rar trecând pe acolo, cu excepția meselor ocazionale, Pedro întrebă: "Ai venit să mă vezi pentru ceva?" Lenore dădu un "hmm" leneș. Ochii ei erau calmi și indiferenți în timp ce vorbea pe un ton relaxat: "Merg la Jinslenburg poimâine. Te voi vizita când voi avea ocazia să merg la Denisville." Acest comentariu îi făcu pe Wayne și pe Silas să strângă ochii cu un indiciu de precauție. Niciunul dintre ei nu menționase că sunt din Denisville. Simțind atmosfera, Lenore zâmbi șiret și dădu din cap spre mașina din fața ușii. "O plăcuță de înmatriculare din Denisville. Domnul Garcia a menționat acum câteva zile că nepotul său va veni să-l ia. Familia Garcia din Denisville este una dintre cele Patru Mari." Gura lui Wayne se deschise ușor de surpriză. "Ai dedus totul doar analizând aceste indicii?" Lenore își înclină ușor capul, părând inofensivă. "N-ar ghici oricine dacă și-ar folosi creierul?" Wayne rămase uimit. Bănuia că Lenore îl numea indirect prost. Zărind inelul de pe degetul mic drept al lui Silas, Lenore învârti subtil brățara inteligentă neagră de la încheietura mâinii stângi, făcu cu mâna nonșalant lui Pedro și spuse: "Am plecat." Silueta ei zveltă părea distantă și rece, aproape eterică în lumina soarelui. Odată ce ea dispăru din raza vizuală, Silas își încheie nonșalant gulerul cămășii cu degetele lui zvelte și elegante și întrebă indiferent: "E o bună prietenă de-a dumneavoastră, domnule Garcia?" Silas, moștenitorul familiei Faulkner, cea mai stimată și misterioasă figură din Draconia, nu s-ar opri de la nimic pentru a descoperi adevărul. Pedro se uită la el cu o expresie serioasă. "Ea m-a salvat." "Ea? V-a salvat?" Ochii lui Wayne licăriră de neîncredere. "Bunicule, glumești? Ești o legendă în știința biomedicală și ea te-a salvat? Și de ce nu ne-ai menționat niciodată asta înainte?" Pedro dădu din cap, cu privirea distantă, și părea că nu vrea să elaboreze. "O fată tânără dintr-un oraș îndepărtat a menționat familia Garcia din Denisville atât de nonșalant..." se întrebă Silas. Se uită în direcția în care dispăruse Lenore, ochii lui adânci ca oceanul, un înțeles profund zăbovind în trăsăturile lui calme și un indiciu de interes planând în interior.