Matteo Coborâsem scările cu ea, încercând să o trag înapoi spre mine. Totuși, cumva, căpătase un fel de putere supranaturală și nici măcar nu se clintise. Bagajele din mână nici măcar nu o încetineau câtuși de puțin. Alena ignorase de nenumărate ori când îi strigasem numele. Sunam ca și cum imploram și asta mă făcea să par patetic, dar în acel moment, tot ce îmi păsa era să-mi aduc soția înapoi—ap