Alena
Săptămâna a trecut ca un vis neclar și cumva am pierdut noțiunea timpului.
În fiecare dimineață, Mama venea cu micul dejun și rămânea până la prânz. Petreceam timp împreună în camera mea câteva ore pentru că, sincer, nu suportam singurătatea.
Nu suportam să fiu singură nici măcar o zi. Mă sufoca și Mama știa asta. Știa că cel mai bine e să-mi țină companie ca să mă țină și sănătoasă la cap.
















