— Ar face bine să vă întoarceți, domnișoară Clarke. N-o să reușiți niciodată să deschideți ușa garajului. Tonul lui Gale nu lăsa loc de interpretări: îi reamintea Gisellei că nu avea nicio autoritate în fața familiei Halpern. — Chiar așa? întrebă Giselle, aruncându-i o privire lui Gale. Convins că o adusese într-un punct mort, Gale schiță un zâmbet ironic. — Scanerul ăsta de amprentă a fost făcut la comandă pentru domnul Halpern de cea mai bună firmă de securitate din Astoria. E imposibil să-l deblocați fără amprenta lui, deci... Vocea i se stinse brusc când Giselle se apropie de un topor de incendiu. Îl examină cu atenție, apoi îi aruncă o privire sfidătoare. — Chiar nu există nicio altă cale să-l deschidem? Un presentiment sumbru îl lovi pe Gale când înțelese ce avea de gând Giselle. — Ce- Înainte să apuce să termine fraza, Giselle izbi cu toată forța toporul în lacătul acela scump. Un zgomot metalic asurzitor răsună când lama lovi scanerul. Scântei țâșniră imediat din dispozitivul distrus, pocnind amenințător. Fără scanerul de amprente, ușa garajului se deschise fără nicio problemă. Dintr-o singură privire, Giselle văzu un șir nesfârșit de mașini de lux aliniate perfect în garaj. Prețul uneia singure ar fi fost suficient să hrănească o familie obișnuită timp de zece ani. Între timp, Gale rămăsese paralizat de uimire în fața gestului îndrăzneț al lui Giselle, cu gura căscată la priveliștea din fața lui. — Ei bine, n-a fost chiar atât de greu pe cât mă așteptam, remarcă Giselle cu nonșalanță, intrând în garaj și trăgând toporul după ea. Dacă nu putea divorța de Jake, atunci avea de gând să abuzeze la maximum de autoritatea ei de soție. Trebuia să recunoască, Jake era incredibil de bogat. În garaj se aflau mașini de lux pe care nu le mai văzuse niciodată. <Să-i ia dracu’ pe nenorociții ăștia de bogați! Chiar și cu toți banii lor, tot încearcă să mă fure cu 155 de milioane de dolari!> Hotărâtă să facă rost de bani ca să-l plătească pe Jake, Giselle fixă imediat un Ferrari roșu. Apoi se întoarse spre Gale, care încă avea maxilarul căzut. — Cheile mașinii. Însă Gale era prea uluit ca să reacționeze la ordinul ei. Așa că ridică toporul pe umăr, zâmbindu-i satisfăcut. — Sau ar trebui să iau singură cheile? Fața lui Gale se albea văzând toporul pe umărul ei și auzind vorbele lui Giselle. Inima îi bubuia în piept. Transpirația începu să i se prelingă pe frunte la gândul că Giselle ar putea face bucăți mașina preferată a lui Jake. — Cheile... cheile sunt la mine, bâigui el. Vă aranjez imediat un șofer. — Nu e nevoie. Am permis, îl întrerupse Giselle, aruncându-i toporul. Apoi se așeză repede în mașina descuiată. Fără nicio ezitare, apăsă accelerația la maximum și ieși din garaj cu o viteză fulgerătoare. <La naiba cu dragostea! M-am pornit să fac bani!> În oglinda retrovizoare, Giselle își aruncă o privire. Părul ei despletit și bretonul lung îi acopereau aproape jumătate din față, iar o pereche de ochelari negri, cu rame groase, îi stăteau cocoțați pe nas. Cu înfățișarea asta, nimeni nu-și putea da seama cum arăta de fapt. În copilărie, Giselle fusese trimisă la țară de familia Clarke. Când se întorsese în sfârșit în oraș, cu jumătate de an în urmă, sora ei nu se sinchisise niciodată să o aranjeze. Din cap până-n picioare, emana un aer de lașitate și inferioritate. Chiar și așa, nu avea de gând să-și schimbe aspectul. Era angajată la o agenție de actori și semnase deja mai multe contracte pentru filme. Dacă renunța la imaginea ei actuală, identitatea ei de actriță ar fi fost expusă. Dacă memoria nu o înșela, o aștepta o „afacere bună” la academia pe care o urmase.