— Cum mai este bunicul tău?
— Bine, dar nu într-o formă prea bună.
Tania oftă încet. Se sprijină cu spatele de spătarul scaunului de grădină, încercând să se relaxeze pentru un moment. Fusese o zi grea pentru ea. Spera ca mâine totul să fie bine și să se poată întoarce la rutina ei normală, fără să-și mai facă griji cu privire la atacurile paparazziilor.
— Tania, mai ești acolo?
— Da. Stau singură
















