Îi iau mâna Rissei în a mea ca să o ajut să se echilibreze, dar și pentru că-mi place să o țin. E atât de mică încât i-ar fi ușor să se împiedice și să cadă, iar eu sunt puternic și stabil. Poate să se folosească de mine ca să se ancoreze, și-mi place cum se simte asta. Apasă butonul ca să deschidă ușa spre camera noastră mică și apoi se uită înapoi la mine cu ochii mari. „Avem un pat?” „Probabil