Când ușa biroului se închide în urma lui Bryant, îmi ia câteva minute să-mi umplu din nou plămânii. Sunt complet epuizați. Asta face el, asta pare să facem împreună. Să sugem oxigenul direct din cameră. Folosim fiecare uncie din el pentru a exista unul lângă celălalt sub greutatea sentimentelor. A iubirii. „Ce o să fac?”, șoptesc, ștergându-mi ochii umezi. Întorcându-mă în scaun, mă uit la compute