Închisoarea este exact atât de groaznică pe cât își imaginează oricine din afară. Izolare? Asta e iadul pe pământ. După trei zile la carceră, gardianul vine și deschide ușa metalică, trimițând o fracțiune de lumină în spațiul întunecat. Trebuie să fie de la lună, fiindcă e târziu. „Eritz, ești liber”, ordonă el, lovind cu bastonul de lemn de noapte în gratii. Mă ridic de pe podea și-mi plec capul.