Îi ating umărul musculos ca să-i atrag atenția, dar e distras de sărut – și eu la fel. Aproape suficient cât să-mi uit intenția. Fiindcă, Doamne, ne atacăm unul pe altul. Mă ține strâns la pieptul lui gol, gurile noastre într-o frenezie gâfâitoare de limbi și gusturi fierbinți și capul îmi e plin de heliu, aproape distrăgându-mă de la a cere mai mult. „Vrei să...” mă desprind, respirând greu. „Vre