Natasha a răspuns imediat cu voce tare: „Sunt aici.”
Luna știa că ar trebui să o ia pe Nellie și să plece. N-ar trebui să se certe cu Aura în fața Natashei, dar picioarele îi erau grele ca plumbul. Nu se putea mișca.
Nu o mai văzuse de șase ani. Femeia de vârstă mijlocie din fața ei era mama ei pe care nu o mai văzuse de șase ani.
Luna a simțit cum i se strânge gâtul și i se usucă. Voia să spună c
















