Zeldric Arunc o privire spre ecranul computerului în timp ce trag mici fumuri din trabucul meu, prefăcându-mă că ascult ce spune Lagos. Imaginea lui Jenkins ieșind din baie doar cu un prosop care-i acoperă corpul îmi captează complet atenția. Nu a mai ieșit din camera ei de două zile, decât pentru a-i verifica pe răniți, dar nu am pierdut-o din ochi nici măcar o secundă – ca un nenorocit de hărțuitor obsedat ce sunt. Dormitoarele noastre sunt singurele locuri din casă fără camere; restul este monitorizat până la ultimul detaliu și, din fericire, ea nu a observat încă. Sunt sigur că le-ar fi făcut bucăți dacă ar fi făcut-o. Mă opresc cu trabucul la jumătatea drumului spre gură când văd pe ecran cum slăbește strânsoarea prosopului care-i acoperă sânii. La naiba, vreau să năvălesc în camera aia și s-o iau chiar acum. Asta mă scoate din minți. „Zeldric!” Dau din cap și mă forțez să mă uit la secundul meu. Lagos nu este singurul din birou cu mine. Gambo și Oscar stau lângă el, iar Luna, ca întotdeauna, s-a așezat confortabil pe canapea. „Ai auzit ceva din ce am spus?” Îmi dreg glasul și aprob din cap înainte de a închide ecranul și a trage un alt fum din trabucul meu. „Marfa pe care am furat-o de la Urriaga este în siguranță și gata de distribuție. Nu cred că există ceva mai important decât asta, sau mă înșel?” „Sunt furioși”, spune el, împingându-și ochelarii pe nas cu degetul arătător. „Alex a încercat să vâneze câțiva dintre oamenii noștri. De asemenea, avem poliția pe urmele noastre. Morțile acelor ofițeri nu ne ajută să rămânem sub radar.” Privirea mea se îndreaptă spre Gambo și Oscar. Ei sunt responsabili pentru mizeria asta. „Erau ei sau noi, Zeldric”, se justifică Oscar. „Nu ne-ar fi lăsat să-i luăm pe Beni și pe medic fără luptă.” Gambo dă din cap pentru a confirma spusele partenerului său și face un pas înainte. Dacă Oscar ar fi acționat singur, mi-ar fi greu să cred că nu i-a ucis pe acei ofițeri într-unul dintre accesele sale sau doar pentru fiorul momentului. „Apropo de medic… Jenkins?” Dau din cap. Nu vreau să-i spună pe numele mic. Al meu. Ironia sorții. Râd în sinea mea și continui să-l ascult pe Gambo. „Ce o să facem cu ea odată ce Beni se va recupera? Știu că ți-ai dat cuvântul că nu o vom ucide, dar dacă ne permiți să ne distrăm puțin cu ea pentru o vreme…” Felul în care zâmbește și își mișcă șoldurile obscen îmi spune imediat ce vrea să spună. „Femeia aia e un festin. O vei împărți cu restul dintre noi?” Mă ridic încet, aparent calm, deși fierb de furie în interior. Dacă Gambo – sau oricine altcineva din această cameră – crede că poate pune mâna pe ea, va trebui să se confrunte mai întâi cu mine. Lagos face un pas înainte, simțind schimbarea mea de dispoziție, și începe să spună ceva, dar îl reduc la tăcere cu un gest. „Sugerezi să facem un fel de listă sau coadă pentru a o viola?” întreb, fixându-l cu privirea. „Violul este un cuvânt puternic, frate. Doar îi dăm ceva să o calmeze și apoi…” „Gambo, ar trebui să taci dracu’ din gură”, șuieră Oscar, lovindu-și prietenul cu cotul în stomac. Ocolesc biroul sub privirile atente ale tuturor și mă îndrept spre Gambo. „O să fie distractiv”, cântă Luna de pe canapea. Mă opresc în fața lui și-l apuc de gât, forțându-i capul spre mine. „Nu suntem animale”, mârâi în fața lui. „Dacă simți nevoia să abuzezi de o femeie, poți să o faci – dar în afara casei mele. Și nu te mai obosi să te întorci.” Îl împing, iar atitudinea lui se schimbă instantaneu. „Zeldric, frate, n-am vrut să spun –” „Dispari dracu’ din fața mea”, ordon, întorcându-mă astfel încât să nu mai fiu nevoit să mă uit la el. „Zeldric…” „Plecam”, spune Oscar, trăgându-l afară din birou înainte ca ușa să se închidă în urma lor. Pentru câteva secunde, nimeni nu vorbește. Mă întorc la locul meu și încerc să mă calmez. Nu aprob violul sau abuzul asupra femeilor. Dacă aș face-o, aș deveni tot ceea ce disprețuiesc. Ar trebui să fim diferiți de oamenii lui Urriaga. Nu am nicio problemă cu traficul de droguri, arme și chiar oameni – introducerea ilegală de imigranți peste granița mexicană este doar o parte a afacerii. Dar traficul de persoane… Nu, asta nu e pentru mine. Și dacă vreunul dintre oamenii mei este dispus să treacă această linie, nu-i este locul aici. „El nu înțelege”, spune Lagos, așezându-se vizavi de mine. „Zeldric, uită-te la mine.” Îl privesc cu reticență. „El nu a trecut prin ce am trecut noi. De asta vorbește așa.” „Asta nu e o scuză”, spun cu dispreț, pornind din nou ecranul. Jenkins este deja îmbrăcată. Stă întinsă pe spate pe pat. Pare plictisită. „Dar în ceea ce o privește pe Jenkins, cu toții avem aceeași întrebare. Beni este mult mai bine, iar ceilalți trei și-au revenit aproape complet. Ce se va întâmpla cu ea? Nu o putem ține închisă în camera aia pentru totdeauna.” Îmi frec bărbia și-mi rotesc gâtul pentru a-l destinde. „Va lua cina cu noi în seara asta.” „Ce-ai spus?” „Ai auzit bine. O vreau în sufragerie. Să vedem cum se comportă.” „Glumești, nu-i așa?” Luna sare în picioare și se apropie de noi, încruntându-se. „Ce e cu tine și femeia asta, Zeldric? Încearci să o transformi într-una de-a noastră sau doar încerci să o impresionezi ca să intri în pantalonii ei?” Oftez, iar – convenabil – Lagos decide să părăsească biroul, lăsându-ne singuri. Luna nu suportă faptul că nu am mai vrut să mă culc cu ea de când a sosit Jenkins. Aș putea da vina pe mintea ei instabilă, dar, în realitate, asta e doar Luna fiind Luna. Mintea mea este prea ocupată cu noua mea jucărie pentru a acorda atenție uneia vechi. „Există vreun motiv pentru care ar trebui să-ți dau explicații cu privire la deciziile mele? Pentru că dacă există, mi-ar plăcea să-l aud.” „Hai, Zeldric! Da, fata e focoasă, dar –” Ridic o mână pentru a o reduce la tăcere. „Nu e treaba ta. Ai grijă să-ți faci treaba cum trebuie și lasă-mă pe mine să mă ocup de restul, bine?” „Acum mă insulți”, șuieră ea, încrucișându-și brațele. „Când am greșit eu vreodată?” „Ești absolut sigură că toate filmările cu ambulanța care sosește la proprietate au fost șterse? Poliția ar putea da de urma noastră.” „Fiecare înregistrare. Altceva?” „Da, vreau să fii atentă în cazul în care trebuie să interceptăm un alt transport de la Urriaga.” „Ai de gând să continui să-i furi marfa? Nu va fi fericit.” Ridică din umeri și zâmbesc. Asta e exact ceea ce vreau. Vreau să vină după mine și să facă greșeli. Acesta este singurul mod în care mă voi apropia suficient de Leonardo Urriaga pentru a-i pune un glonț în frunte. Apoi, îi voi lua oamenii – cel puțin pe cei care aleg să mă urmeze – și voi folosi infrastructura lui pentru a extinde afacerea.