Perspectiva lui Avery. Prânzul a fost unul liniștit, am continuat să arunc priviri furtișe spre Leilani la fiecare câteva secunde. În acel moment, mi-am dorit să am darul de a citi gândurile. Ar fi fost minunat să știu la ce se gândea Leilani. S-a auzit o bătaie la ușă. "Ușa e deschisă," am strigat, iar mirosul oribil al lui Shannon m-a lovit. Doamne Dumnezeule! Ce mai vrea acum? Nu am mai vorbit