Din perspectiva lui Mason: Totul mă doare – la propriu. Corpul meu mă doare din cauza greutății propriilor emoții, care mă apasă până când claustrofobia mă lovește. Aerul devine greu și stătut în plămânii mei. Au fost momente când m-am convins că am un oarecare control. Acum încep să realizez că nu am avut niciodată control. Iluzia controlului m-a menținut sănătos la minte atâta timp, iar absența