Nu am dormit deloc în noaptea aia. Mintea mea refuza să se oprească, mai ales acum că știam că s-ar putea să-l mai văd pe Asher. Am început să mă joc cu manșetele argintii de la încheieturi, regretând că Tristan nu le-a scos înainte să plece. Aveam nevoie să vorbesc din nou cu Asher, să-i aud vocea, ca să-mi mai alunge anxietatea din minte. Am zăbovit în golul dintre somn și veghe, aruncându-mă ș