La ultimul control, nu exista nicio urmă de doi saci gestaționali. Avery nu putea crede că avea doi bebeluși în ea la o săptămână distanță. Ținea ecografia în mâini, așezată într-o transă liniștită pe una dintre băncile din coridorul spitalului. Medicul îi spusese că probabilitatea de a fi însărcinată cu gemeni era extrem de scăzută. Dacă ar face un avort acum, s-ar putea să nu mai aibă niciodată gemeni. Avery chicoti amar. Toate acestea erau opera doctorilor privați ai familiei Foster. Când i-au implantat ovulele fertilizate, nu i-au menționat că va avea gemeni. Poate că, în ochii lor, nu era decât un instrument de procreare pentru familia Foster de la bun început. Când a început să sângereze cu o săptămână înainte, a crezut că i-a venit menstruația. Când doctorii familiei Foster au aflat, au crezut că procedura a eșuat. Când Elliot a spus că va divorța de ea după ce se va trezi, doctorii nu au mai văzut-o niciodată. Decizia de a naște sau nu era acum doar pe umerii ei. Telefonul lui Avery a sunat în geantă. Era în spital de mai bine de o oră. A scos telefonul, s-a ridicat și a mers spre ieșirea spitalului. "Avery, tatăl tău moare! Vino acasă imediat!" Vocea răgușită a mamei sale venea de la celălalt capăt al liniei. Avery a rămas uluită. Tata moare? Cum e posibil? Știa că tatăl ei fusese spitalizat după ce compania lui a avut probleme. Nici măcar nu putuse participa la nunta ei. Nu știa că starea lui era atât de gravă. Mintea lui Avery era un haos. Nu avea o relație bună cu tatăl ei. Nu-l putea ierta niciodată pentru că a avut o aventură. Cu toate acestea, inima ei a fost rănită dureros când a auzit brusc vestea bolii lui grave. … Sufrageria casei Tate era un haos când a sosit Avery. Laura a dus-o direct în dormitorul matrimonial. Jack Tate zăcea pe pat. Respirația lui era superficială și ochii abia deschiși. Când a văzut-o pe Avery, și-a ridicat brațul în direcția ei. "Tată, de ce nu ai mers la spital dacă ești atât de bolnav?" a spus Avery în timp ce ținea mâna rece a tatălui ei. Lacrimi i s-au adunat în ochi. "E ușor pentru tine să spui! De unde am fi luat bani să-l ducem pe tatăl tău la spital?" a răspuns Wanda cu asprime. Avery și-a ridicat capul brusc și a spus: "Nu ați primit o sumă mare de bani de la familia Foster? De ce nu ați folosit-o ca să-l ajutați pe tata?" Wanda s-a bosumflat și a spus: "Am folosit banii aceia ca să plătim datoriile! Știi câți bani datorează compania tatălui tău? Nu te uita la mine ca și cum ți-aș fi mâncat banii, Avery! În plus, boala tatălui tău nu poate fi vindecată! Mai bine ar fi mort!" După ce a spus cuvinte atât de crude, Wanda a ieșit fără milă din cameră. Cassandra nu a plecat cu ea. Până la urmă, Jack era încă tatăl ei. O iubise întotdeauna și nu voia să-și piardă tatăl. "Nu te supăra pe ea, tata. Nu e că nu a vrut să te trateze, dar familia chiar nu are mulți bani," a spus Cassandra în timp ce stătea plângând lângă pat. "Tata, chiar sper să treci peste asta…" Jack a făcut abstracție de cuvintele Cassandrei. În schimb, s-a uitat la Avery cu ochii plini de lacrimi. Buzele îi tremurau și vocea lui era joasă când a spus: "Avery… Fetița mea dragă… Te-am dezamăgit… Mi-am dezamăgit mama… Voi repara totul pentru amândouă în viața următoare…" Mâna mare care o ținea s-a desprins brusc. Un țipăt ascuțit a străbătut casa. Inima lui Avery tresărea de durere. Peste noapte, lumea ei a suferit o schimbare zguduitoare. Era căsătorită și însărcinată, iar tatăl ei nu mai era. Simțea că încă este mult prea tânără - un copil în suflet, chiar - dar viața a luat-o pe sus și a împins-o într-un colț singuratic și fără speranță. Ziua înmormântării a fost una mohorâtă și ploioasă. Nu mulți oameni au participat la înmormântare, deoarece familia Tate a început să decadă. După slujbă, Wanda a mers la un hotel cu invitații. Mulțimea s-a împrăștiat ca un stol de păsări sălbatice. În scurt timp, Avery și Laura au rămas singure la cimitir. Stările lor de spirit erau la fel de întunecate ca cerul gri. "Îl urăști pe tata, mamă?" a întrebat Avery în timp ce se uita la piatra funerară a tatălui ei prin ochi plini de lacrimi. Laura și-a coborât privirea și a spus cu o voce stinsă: "Da. Chiar dacă a murit, nu-l voi ierta niciodată." Avery nu a înțeles. "Atunci, de ce plângi?" a întrebat ea. "Pentru că l-am iubit," a suspinat Laura. "Relațiile sunt complicate, Avery. Nu e doar o chestiune de dragoste sau ură. Ar putea fi și o relație de dragoste-ură." În acea noapte, Avery și-a târât corpul epuizat înapoi la conacul lui Elliot. De la ziua morții lui Jack până la sfârșitul înmormântării, procesul a durat trei zile. Nu s-a întors deloc la conac în timpul celor trei zile. Nici nimeni din familia Foster nu a contactat-o. Nu a spus nimănui din casa Foster despre decesul tatălui ei. Relația ei cu Elliot era mai rece decât gheața și mai geroasă decât zăpada. Când Avery a intrat în curte, a observat că luminile conacului erau aprinse, iar sufrageria era plină de invitați. Toată lumea era îmbrăcată la nouă ace și discuta vesel cu pahare de vin în mână. Avery s-a oprit. "Doamnă!" Doamna Cooper a observat-o și s-a repezit la ea. Poate că, din cauză că expresia rece și jalnică a lui Avery contrasta puternic cu vioiciunea sufrageriei, zâmbetul de pe fața doamnei Cooper s-a încordat în timp ce ezita. "Plouă afară. Intră!" a spus doamna Cooper în timp ce o ținea pe Avery de braț și o trăgea în sufragerie. Avery era îmbrăcată într-un trench negru, cu gambele ei zvelte și albe ieșind de sub tiv. În picioare avea o pereche de pantofi negri de piele cu toc mic. Aura ei era rece, ceea ce era diferit de comportamentul ei obișnuit. Doamna Cooper i-a adus o pereche de papuci roz de pluș. Avery s-a schimbat în papuci și a aruncat o privire inadvertentă în sufragerie. Invitații lui Elliot o evaluau cu ochi semnificativi, ca și cum ar fi fost un animal în cușca unei grădini zoologice. Ochii lor erau îndrăzneți și lipsiți de respect. Avery a folosit aceeași privire pentru a se uita la Elliot, care stătea așezat în centrul canapelei. Ținea o țigară aprinsă între degete și era înconjurat de fum. În spatele vălului de fum, fața lui rece ca piatra arăta aproape ca un vis. Motivul pentru care se uita la el era pentru că lângă el stătea o femeie. Femeia avea o podoabă capilară frumoasă, lungă și neagră. Era îmbrăcată într-o rochie albă mulată, cu o față machiată rafinat. Arăta superbă fără a fi vulgară. Jumătatea superioară a corpului ei era lipită strâns de Elliot în timp ce ținea o țigară între degete. Era evident că relația acestei femei cu Elliot era orice, dar nu obișnuită. La câteva secunde după ce privirea lui Avery a căzut asupra femeii, sprâncenele ei s-au încruntat ușor. "Tu ești Avery Tate, nu-i așa?" a spus femeia în timp ce se ridica de pe canapea și se îndrepta provocator spre Avery. "Am auzit că tu ești soția pe care doamna Rosalie a ales-o pentru Elliot. Are un gust destul de bun. Ești destul de drăguță, doar puțin mică… Oh, nu mă refeream la vârsta ta. Vorbeam despre corpul tău…" Avery și-a strâns buzele și a spus: "Ești frumoasă și ai forme. Totul la tine este mai bun decât la mine… Deci, când se căsătorește Elliot cu tine?" Tonul ei nepăsător a înfuriat-o pe femeie. "Cum îndrăznești să-mi vorbești așa? Știi de cât timp sunt alături de Elliot? Chiar dacă ești soția lui, dacă îți dau o palmă acum, nici măcar nu ar clipi!" Imediat ce femeia a terminat de vorbit, și-a ridicat brațul. Sunetul sticlei sparte a umplut aerul. Avery a luat o sticlă scumpă de vin și a spart-o de măsuța de cafea! Lichidul roșu aprins s-a stropit și s-a scurs pe marginea mesei, picurând pe covorul de dedesubt. Ochii lui Avery erau injectați cu sânge în timp ce își strângea degetele strâns în jurul sticlei, îndreptând marginea zimțată spre femeia arogantă. "Vrei să mă lovești? Hai! Dacă îndrăznești să mă atingi, te omor!" a strigat ea în timp ce se apropia de femeie cu sticla spartă. Toată lumea din cameră a rămas uluită. Se spunea că fiica cea mare a familiei Tate era o introvertită discretă, dar se pare că… Era nebună! Ochii de șoim ai lui Elliot s-au îngustat în timp ce fumul îi scăpa printre buzele subțiri. Privirea lui aprigă era fixată pe fața mică, dureroasă, dar nemiloasă a lui Avery.